Victor Pițurcă. Trecem peste lipsa de soluții, peste inconsecvență, peste incapabilitatea de a gestiona situația de care dau dovadă conducătorii fotbalului românesc. Suntem obligați să acceptăm ideea că, până în momentul în care aceștia din urmă se vor retrage, totul se va petrece după bunul lor plac, fără perspective și planuri coerente pe termen măcar mediu. Victor Pițurcă poate fi selecționerul capabil să schimbe această percepție apocaliptică despre fotbalul românesc. Cu metodele sale, unele atipice. Știe să le vorbească jucătorilor pe limba lor, știe ce să le ceară. Nu e nici pe departe atât de intransigent cum s-a acreditat ideea. Din contră. Este genul de antrenor jucător, în sensul de gambler. Îi place riscul, îi plac provocările, îi plac situațiile dificile. Mizează fără să clipească, iar la echipa națională cel puțin i-a ieșit de fiecare dată. Victor Pițurcă este un personaj dificil, incomod și răzbunător. Nu uită și nu iartă, dar are abilitatea de a se adapta situațiilor. În relația cu mass-media, de exemplu, știe când să tacă și când să iasă în față. Are instinct de antrenor, dar nu este genul care să se închidă într-o cameră pentru a studia ore în șir jocul adversarilor sau pentru a le face sinteze jucătorilor săi. E mai degrabă tipul singuraticului din westernuri și am convenit că fotbalul nostru are accente de Vest Sălbatic. Temut, invidiat, înjurat, este totuși unanim respectat, dar ceva te împiedică să spui cu toată convingerea că e un personaj pozitiv. Dar nici negativ nu ai cum să zici că e, din moment ce de fiecare dată a calificat naționala la un turneu final, în fapt ultimele două la care am fost. Eu unul cred că fostul mare golgheter va reuși „hat-trick”-ul și vom mai bifa un Euro. Poate chiar la anul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER