Steaua dezrădăcinată

Steaua a mai făcut un pas în pierderea identității. Pentru prima dată în istoria modernă, roș-albaștrii s-au reunit departe de arena pe care au obținut marile victorii. Practic, terenurile pe care de obicei se antrenau steliștii au rămas la dispoziția puștilor din cartierul Ghencea.

E o măsură extremă, un joc psihologic în relația cu Armata, pe de-o parte, și cu fanii, pe de altă parte. Chiar dacă a intrat pe poarta cantonamentului de la Mogoșoaia cu muzica religioasă dată la maximum, Gigi Becali e de un pragmatism feroce și nu ține cont de simbolistică. Ignoră conceptul dezrădăcinării și se adaptează oriunde. Steaua e, pentru el, o jucărie mult prea zornăitoare, de care nu se va plictisi prea ușor, iar Ghencea, un stadion dintr-un cartier ca oricare altul, în care a montat niște stâlpi de nocturnă, o tabelă de câteva sute de mii de euro, scaune pe banca tehnică și la lojă. „Îmi trebuie la Pipera și le iau, care e problema?”. Plasa porții în care Pițurcă se bucura la semifinala cu Anderlecht, colțul de gradenă pe care de-a lungul timpului zeci de mii de oameni și-au ținut răsuflarea la șuturile lui Lăcătuș, văzduhul încărcat de urletele de la golurile lui Hagi, iarba mângâiată de șerpuirile lui Panduru sau Petrescu, colțul careului de unde șutau Ilie – și Dumitrescu, și Adi -, bălțile prin care își tăvălea Bumbescu adversarii, zăpada ireală de la meciul nejucat cu Villarreal și câte și mai câte… Toate acestea nu înseamnă nimic pentru omul care în costum bej pășea în stilul inconfundabil pe terenul din Mogoșoaia pentru a-și primi onorul la primul antrenament cu Levi la Steaua.

Fanii au greșit strategia în relația cu un patron care a pus stăpânire pe brandul, istoria și tradiția clubului, pe care unii dintre ei îl divinizează. De-a lungul vieții sale, Becali s-a călit în prea multe războaie, și poziția de forță nu numai că nu îl sperie, ci îl înrăiește. Are întrucâtva cultura străzii de dinainte de ”89 și, odată depășit complexul fiului de cioban ajuns în lumea bună din centrul Bucureștiului, nimic nu îi mai stă în cale, nimic nu i se mai pare imposibil. Conduce în lumea lui totul și are abilitatea să suprapună planurile. Ce mare lucru să mute Steaua în Clinceni sau la Mogoșoaia?! „E a mea și o duc și la oi în Pipera dacă vreau!”, e mesajul transmis în zeflemea. Dacă își vor măcar un colț de stea înapoi, cei din Ghencea ar trebui să schimbe strategia și tonul. Tupeul nebun și încăpățânarea extremă sunt punctele forte ale celui devenit adversar. Dacă vor înapoi ceva din strălucirea din 2006, din 1996 și din 1986, fanii trebuie să lase deoparte orgoliul și să îl roage pe Becali. De impus n-or să-i poată impune niciodată.