Cu cât ne apropiam de ultimele minute, ne gândeam la faptul că destinul ne-a lovit o dată la București. Măcar aici, la Napoli să rezistăm pe final, se rugau steliștii. Din punct de vedere tactic, Lăcătuș nu putea gândi meciul mai bine. A fost trădat de rezistența fizică a unora dintre jucătorii săi. Eram calificați în primul minut la fel cum eram și în ultimul.
Am stat în meci 90 de minute, dar Ricardo și Anghelov, altfel foarte bun, au terminat benzina. Colac peste pupăză a cedat și Gardoș, astfel că am terminat cu mijlocul în piuneze. Sfertul napoletan. Am murit la fel ca și multe alte echipe din Serie A în ultimele minute. Un deja-vu trist, întrucât chiar noi căzuserăm victime italienilor în prelungiri. Cu acele puncte am fi fost calificați. Din nou consolarea aceea palidă cu am fost atât de aproape.
La cât ghinion a avut Steaua în această dublă cu Napoli nu mai are voie nimeni niciodată să invoce ca argument proverbialul noroc al Stelei. El nu mai există. A murit în Napoli. Explicații gen ei au avut un jucător luat de la Liverpool și unul de la Bayer rezerve, iar Steaua un loc liber nu mai au niciun rost. Au pierdut la limită, dar mai bine ar fi luat cinci, la câtă suferință au trăit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER