Chestia cu „ultima impresie contează” se aplică și aici? Nu, clar că nu. Fotbalul a întârziat 75 de minute și a venit în ultimul sfert de oră la întâlnire, când nimeni nu îl mai aștepta. Adus oarecum cu forța de gafele ce au precedat golurile. Andrade, care a respins dezordonat, și Tamaș, care a acordat inutil un corner, Moți și iar Tamaș, care s-au dat cap în cap.
Pe cât de piperate fuseseră declarațiile ce l-au precedat, pe atât de insipid a debutat marele derby. Apăsat, dacă nu strivit, de miză, fotbalul a fost turnat cu pipeta pe un gazon jilav și enervant. Găurile lăsate de brazdele ce săreau dintr-un teren udat abundent, în ciuda unui București pietrificat de secetă și căldură, echivalau cu lacunele din jocul celor două echipe. Statutul de meci-vedetă a fost onorat aproximativ, Vasluiul și Clujul oferind un fotbal parcă mai consistent. Mult timp, cadrele cu trabucurile lui Turcu și Borcea, ori grimasele lui Copos și Taher au fost printre puținele imagini care au stârnit reacții din partea privitorilor. În Liga lui Dragomir de azi, uneori și când e transmis, fotbalul nu se prea vede. Din păcate, cam asta e realitatea după un derby pe care era cât pe ce să îl catalogăm: „mult zgomot pentru nimic”. Așa, a fost un meci care s-a încălzit mai greu… Ca motorul diesel pe care îl invoca Rednic. Dincolo de orice, Peseiro a adus în Giulești și mentalitatea de a răsturna scorul. Plus un „Pitbull” care i-a hărțuit decisiv pe câini…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER