Peisajul din fotbalul românesc a căpătat culori plăcute, decente. Patronii nu se mai înjură la televizor, amenințările aproape că nu mai există, au dispărut managerii huligani sau „autostivuitoarele” cu butoane. Singurul care mai ridică din când în când nivelul de scandal e Ioan Niculae, care critică arbitrii atunci când aceștia nu îl ajută cu un concert din fluier. Niculae a rămas ultimul mohican al tsunami-urilor verbale și ar trebui să ia aminte la cei care au făcut asta înaintea lui. Gigi Becali e la pușcărie, condamnat în trei dosare, și își mai poate etala discursul jenant doar în celulă, dar nu știu dacă acolo își mai permite să jignească pe oricine. Cristi Borcea e tot după gratii, mulțumit probabil de jaful lăsat la Dinamo. Managerul huligan se află într-o silenzio stampa la care nu se gândea să ajungă vreodată. Impresarul de scuipați, cel care amenința ca un mafiot pe toate canalele media și pe oricine nu i se supunea, face, probabil, bișniță, în curtea închisorii. Copos nu era un derbedeu, dar a profitat cât a putut de imaginea și de relațiile din fotbal.
Alți mahalagii celebri sunt pe linie moartă. Porumboiu și-a exterminat propria creație și e acuzat de blaturi de foști angajați. Marian Iancu își mai împroașcă veninul pe la diverse emisiuni tv, dar nu mai are forța de altădată. Mititelu e o fantomă printre oameni, i se mai simte doar aburul.
Ca telespectator de fotbal și de emisiuni de profil, mă simt excelent când îi aud vorbind pe Cristi Dulca, Petre Grigoraș, Daniel Isăilă, George Ogăraru, Constantin Gâlcă, Vasile Miriuță, Adrian Falub, oameni decenți, care își fac meseria cu plăcere, dar fără acea răutate păguboasă și fără acea aroganță jignitoare. Fotbalul nostru a trecut, sperăm, de perioada sclavagismului și a feudalismului barbar, a aranjamentelor, a nesimțirii și a diversiunilor, având acum nevoie de astfel de oameni de bun simț precum cei enumerați în acest paragraf.
Cât despre Ioan Niculae, nu îi mai poate face nimeni educație la vârsta asta.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER