Deja se fac bancuri cu Bănel, lumea râde când Bănel pierde o minge sau când alunecă, însă el merge mai departe. Aleargă, aleargă și iar aleargă, peste 12 kilometri pe meci, așa cum a făcut-o și cu Franța, și poate că ar mai fi alergat și acum, precum Forrest Gump – personajul întruchipat de Tom Hanks – dacă, prin absurd, nu l-ar fi auzit pe Mejuto Gonzales fluierând sfârșitul meciului.
Cred că Pițurcă doar asta îi spune când vine momentul discuțiilor individuale: „Aleargă, Bănele, aleargă!” și Forrest al nostru se pune pe alergat. Spre deosebire de cei care râd de Bănel, eu spun că el a fost unul dintre cei mai buni jucători ai noștri în meciul cu Franța, alături de Rădoi și de Chivu. Extraordinar efort, excelentă acoperire a benzii din dreapta, foarte bun la duelurile unu la unu, tare pe picioare, iată câteva dintre atuurile lui Bănel. Dacă aș fi selecționer, și eu l-aș pune pe Bănel primul pe tabla cu echipa de start. Chiar e indispensabil, ținând cont de faptul că fotbalul momentului se axează foarte mult pe forță fizică și pe tacticizare, și mai puțin pe „floricele”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER