Steaua se impune odată cu scurgerea etapelor printr-un joc organizat, elaborat și ofensiv. E ca un cal de rasă conștient de propria valoare, care sare peste obstacole cu eleganță, dar și cu forță. Forța e imprimată de disciplină, de valoarea jucătorilor, de experiență și de continuitate. Lăcătuș, jockeul, e acolo pentru a struni aerele de vedete. E marele noroc al lui Gigi Becali, pentru că Lăcătuș a adus la echipă, prin spiritul și prin atitudinea sa, stabilitate, dorință de victorie cu orice preț, seriozitate.
La a treia participare consecutivă în grupele Ligii Campionilor, Steaua a ajuns la acea maturitate care-i permite să se bată cu orice echipă din Europa. În niciun caz nu pornește favorită, dar poate crea probleme imense și lui Bayern, și lui Lyon, și Fiorentinei. Iar dacă în Champions League nu e favorită, în campionat pare una din principalele candidate la titlu, luând fața mult mai lăudatelor la început de sezon Rapid și CFR Cluj.
În afară de spirit și de atitudine, Lăcătuș poate spune răspicat: „Am cu ce, mă!”. Lotul e echilibrat valoric, posturile sunt dublate, rezervele pot oricând lua locul titularilor. Ce-i drept, în afara lui Rada, Cernea, Vâtcă, Baciu, Neaga, nici nu prea există rezerve. Toți ceilalți pot fi oricând titulari într-o echipă care va fi greu de bătut în acest campionat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER