Victoria Andreei Mitu (104 WTA) în fața Eugeniei Bouchard (locul 7 mondial) mi se pare mult mai surprinzătoare decât succesul Oțelului cu Steaua fcsb, 2-1 la București. Jucătorii Stelei nu au fost nesimțiți precum canadianca, au dat mâna cu gălățenii la începutul meciului, dar sunt convins că nici nu se gândeau la o înfrângere sau la un egal în fața codașilor campionatului. Poate a fost vorba, măcar în gândirea roș-albaștrilor, de aceeași aroganță afișată de Bouchard în fața Alexandrei Dulgheru, aroganță transformată în uluială pe parcursul meciurilor. Steliști uluiți de tupeul pozitiv al adversarilor și de jocul lor curajos, Bouchard – uluită de puterea de luptă a româncelor.
Andreea Mitu s-a trezit în focul disputei și și-a spus că trebuie să joace cel mai bun tenis al ei. Atât. Fără să se gândească la cine se află de partea cealaltă a fileului, fără să se simtă dinainte învinsă. Dacă tot a ajuns acolo, de ce n-ar fi încercat? Mai ales că exista precedentul Alexandra Dulgheru, care o învinsese surprinzător, cu o zi înainte, pe trufașa canadiancă. Și Andreea a jucat cum a putut mai bine în setul 1, a ținut aproape, dar meciul se ducea în direcția firească. Ce a urmat în seturile doi și trei, e de domeniul fantasticului. Andreea a reușit lovituri de număr 7 mondial, iar Bouchard a greșit precum o jucătoare din afara sutei. Mă așteptam ca Andreea să pice în decisiv, și fizic, și psihic. Dar ea a rezistat! Ca Oțelul! Și-a făcut jocul, a încercat lovituri decisive, a greșit puțin, iar Bouchard a cedat.
După meciurile de azi, al Andreei Mitu cu Bouchard și al Stelei cu Oțelul, propun ca următoarele personaje să își dea mâna, în semn de respect: Gigi Becali cu Florin Cernat, Ilie Năstase cu Andreea Mitu și Eugenie Bouchard cu toate jucătoarele de tenis din România.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER