Dorinel s-a riscat rău de tot venind la Dinamo. Mai bine ar fi mers înapoi la Oțelul sau și-ar fi făcut o echipă la el la Grădinari sau la Reșița. Tot ar fi fost mai câștigat. La Dinamo treburile merg din prost în mai prost. Fără sacoșile de bani ale lui Borcea, clubul nu se poate finanța într-o economie de piață reală. Jucătorii nu pot fi plătiți, datoriile clubului sunt tot mai mari, stadionul e aproape de paragină, acționarii se ceartă nici ei nu știu pe ce. E clar că s-a pornit prost și s-a continuat și mai prost. Dacă ar fi existat o înțelegere concretă între cei trei acționari, fiecare ar fi știut care este partea lui de contribuție anuală, ce buget trebuie acoperit și cine trebuie să plătească salariile angajaților de la club și ale acționarilor. Așa, fiecare așteaptă ca unul dintre ei să fie mai prost decât ceilalți doi și să aducă niște bani la club pentru acoperirea cheltuielilor.
Dinamo e în acest moment în blocaj fizic, psihic, moral și material. Clubul funcționează din inerție, suporterii au fugit, sătui de degringolada din ultimul timp. Dorinel, privit ca ultimul salvator, a venit cu reguli, cu propria filozofie despre fotbal, cu un nou sistem de joc, cu o nouă concepție, dar nu are unde să le aplice. Mulți dintre jucători sunt blazați, ceilalți sunt nemulțumiți pentru că nu și-au primit banii. Se poate lucra în asemenea condiții? Răspunsul este, categoric, NU.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER