Gyor merită respect și am respectat-o destul și anultrecut, tot în semifinale, așa cum am respectat-o și în partida tur de duminica trecută, de la București. Prea am crezut că Oltchim e învinsă înainte de a se juca vreun minut, vreo secundă din dubla manșă. Ca și cum fantasticele Bulatovic și Jovanovic, Pineau și Barbosa ar fi fost mai prejos decât extraterestrele Amorim, Gyorbicz, Lekic și Loke.Ei bine, aseară nu le-am mai respectat! Oltchim a început în Ungaria ca o favorită pentru finală, a condus meciul, a jucat în viteză, a dezvoltat jocul pe extreme și pe pivot, a folosit eficient contraatacul și s-a apărat agresiv, mereu cu mâinile sus, mereu întâmpinând adversarul cu mingea, adică elementele esențiale pentru un handbal modern, galactic, victorios.Și când la toate acestea se adaugă și un portar, Navarro, care s-a ridicat la nivelul adversarei, mult mai titrata Haraldsen, atunci chiar că te gândești la calificare! Navarro a fost imensă, uriașă, la cei 1,69 m ai săi. A sărit acrobatic din bară în bară, a anticipat loviturile adversarelor, a avut reflexe uluitoare de portar de fotbal!
Oltchim a fost mai bună, mult mai bună, în prima repriză a meciului de la Veszprem, iar diferența de patru goluri a părut normală ținând cont de aspectul jocului.
Ați văzut-o pe mult-lăudata Loke în primele 50 de minute? Eu am fost convins aseară că OanaManea este cel mai bun pivot din lume, că are o mobilitate, în ciuda masivității sale, și o forță de pătrundere extraordinare. Mingea i se lipește de mână, are o aruncare explozivă, ține la loviturile primite pe semicerc în coapse, în burtă, în față, se apără excepțional, are tot ce îi trebuie pentru a fi considerată o mare handbalistă.
Până și bezmetica Barbosa mi s-a părut aseară de o luciditate incredibilă, cu detenta ei de baschetbalistă, de panteră alergând prin jungla de la Veszprem, detentă pe care și-a pus-o în valoare în câteva rânduri.
Oltchima arătat ca o echipă imensă, care-și cunoaște extrem de bine adversarul, pe care l-a studiat probabil în cel mai mic amănunt datorită acestui tactician desăvârșit care este antrenorul Vestergaard.
Din păcate, minunea nu a ținut până la final, deși Oltchim a condus și cu șase goluri diferență și avea nevoie de numai două pentru a merge în marea finală. Oltchim termină în genunchi. Oltchim mai există?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER