Răzvan Lucescu trebuie să fi știut la ce se înhamă când a preluat naționala României, aflată în cădere liberă după turneul final al CE din 2008. S-a băgat la treabă, părea omul potrivit, e tânăr, ambițios, studios, știe fotbal. În plus, nu cred că se aștepta cineva ca noul selecționer să vină cu bagheta lui Iosefini, să dea cu ea după Tănase și Maftei și să-i facă pe băieții ăștia să joace ca Walcott și Dani Alves.
Singura șansă a lui Răzvan, de care el s-a agățat, era să construiască o echipă muncitoare, disciplinată tactic, care să alerge mult, în jurul „lucrătorilor” Chivu, Rădoi și Ghioane. Nici nu știu ce am fi vrut noi de fapt. Ca Răzvan și România să rupă tot în finalul preliminariilor trecute, să bată la scor Ucraina și Macedonia în amicale, să fie peste noapte o superechipă de care Franța și Bosnia să se sperie rău de tot în perspectiva viitoarelor preliminarii? Orice construcție durează, o nouă națională se consolidează greu. E normal ca selecționerul și selecționații lui să se poticnească, dar e normal și să se vorbească despre jocul lor, despre atitudinea lor.
Naționala României e în criză. De valoare, de identitate, de rezultate. Ca să revină în prim-plan, are nevoie de astfel de meciuri de pregătire, chiar dacă le pierde. Numai așa selecționerul își poate da seama unde ne aflăm, pe cine poate să conteze și pe cine nu, de ce ar mai avea nevoie pentru preliminariile care încep în septembrie.
Răzvan trebuie să lase lumea (oamenii de fotbal, presa, fanii) să vorbească, iar el trebuie să muncească și să arate că a schimbat ceva în jocul și în gândirea tricolorilor. Dacă nu va reuși să facă asta până la primele meciuri oficiale din toamnă, dacă vom continua să ne lamentăm în loc să încercăm să jucăm și noi ceva, abia atunci ar trebui să ne punem problema dacă Lucescu jr ar trebui sau nu schimbat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER