Cât mai finanțăm un fotbal jenant?

Una din cele mai proaste competiții din Europa din punct de vedere calitativ, Liga I, supraviețuiește din banii pentru drepturile TV, adică din banii pe care-i dăm noi pentru a vedea niște meciuri-caricaturi, gen Chiajna – Gaz Metan, Ceahlăul – Botoșani sau Iași – Oțelul. Înțeleg că peste tot în lume publicul finanțează în mare măsură fotbalul, prin banii pe care îi plătește pe abonamentul tv, pe bilete sau pe produsele cu însemnele clubului. Foarte OK, numai că la noi sunt două rotițe care nu funcționează: fotbalul e foarte slab, iar banii din bilete și articole de marketing sunt ca și inexistenți. În afară de Petrolul, care a mai mișcat ceva în ultimul timp, celelalte cluburi nu sunt în stare să își creeze un department de marketing serios, habar nu au să atragă publicul, să îl fidelizeze. Și când te gândești că sunt câteva echipe care au un potențial mare din acest punct de vedere…

Mă refer în primul rând la Steaua, al cărei patron și-a bătut joc de imaginea clubului, de stemă, culori, fani, jucători, antrenori. A desființat departamentul de marketing care începuse  să lucreze foarte bine, a închis Muzeul, a purtat echipa prin diverse locuri și pe stadioane străine pentru a juca „acasă”. Steaua e aproape de zero din punct de vedere al vânzării de material cu însemnele clubului și a ajuns să joace un meci decisiv de calificare în primăvara europeană cu câteva mii de spectatori în tribune pe un stadion de 50.000 de locuri.

Craiova e și ea măcinată de războaie interne, de implicații politice, șifonată, chiar călcată în picioare ca imagine de un fost patron, sau așa-zis patron, lipsit de logică și raționament.

Rapid a fost scufundată de zgârcenia lui Copos și de deciziile sau mai bine zis indeciziile acestuia. Clubul era prăbușit deja în ultimul an în care Copos se mai considera patron, fantomatic ce-i drept, iar ce a urmat a fost o cădere logică, piesă cu piesă, ca într-un joc de domino.

Dinamo se zbate și ea în datorii, insolvență, lipsă de credibilitate și decizii manageriale contradictorii.

Deci, pentru ce plătim atâțiia bani? De ce dăm 100.000 de euro pe un meci Gaz Metan – Chiajna dacă nu vedem nimic? E bine să existe fotbalul intern, pentru că altfel nu avem națională sau reprezentare în cupele europene, dar acest fotbal trebuie pus pe baze profesioniste. Dacă ești patron doar cu banii din drepturi tv, atunci mai bine lasă-ne! LPF trebuie să ceară bugetele la început de campionat și garanții clare de la cluburi. Se apropie vremea în care publicul nu va mai plăti la suprapreț  pentru meciuri de doi bani. Ce veți face atunci, domnilor patroni?