Decizia titularizării lui Gardoș, dezvăluită încă de marți de ProSport, a părut cel puțin ciudată, ținând cont de faptul că marea speranță a Stelei a fost ținută pe banca de rezerve nu mai puțin de șapte meciuri la rând! Șapte meciuri în care Gardoș nu a intrat deloc pe teren, nici măcar atunci când Iliev nu era complet refăcut! Levi a riscat enorm introducându-l la un meci de o asemenea importanță, cu adversari ca Raul sau Huntelaar, pe jucătorul care își pierduse încrederea în forțele proprii, dar a mizat pe ambiția acestuia de a demonstra că nu e fotbalistul care moare speranță.
Dezbaterea ar fi următoarea: e Gardoș un fotbalist care poate face față în meciurile importante sau a fost pur și simplu împins de la spate de patron, antrenori, presă, selecționeri? Eu zic că un jucător nu poate ajunge titular la naționala de tineret dacă nu e valoros și dacă nu are niște calități certe. Apoi, nu poate juca titular la Steaua sau la orice echipă cu obiectiv de Europa, un retur întreg, dacă dă semne constant că nu e din acel film. Și încă un argument: nici nu poate fi convocat la naționala mare dacă selecționerul nu vede în el un fotbalist de perspectivă.
Atuurile lui Gardoș sunt intuiția, faptul că iese din defensivă cu mingea la picior și cu capul sus, detenta, deși unii spun că pierde multe dueluri la cap. Ca defecte: uneori nu se plasează cum trebuie, e depășit de multe ori în viteză, nu pare a fi mereu concentrat la maximum.
Gardoș și-a făcut treaba cu Schalke, l-a blocat bine pe Huntelaar, până la șutul în bară al olandezului din minutul 65, dar și după această fază. A părut un pic temător la început, dar a intrat în joc, nu s-a complicat inutil. O evoluție reușită, în condițiile în care Steaua a jucat la 0-0, n-a contat în atac, presiunea fiind foarte mare pe fundași și pe mijlocașii defensivi. Gardoș și-a recâștigat aseară postul de titular, iar Steaua și-a recuperat un fundaș de valoare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER