Dinamo fără Borcea poate însemna o altă epocă în viața unui club care a picat din mâna securiștilor-comuniști pe mâna unui vânzător de butelii ajuns miliardar în condiții suspecte. Întotdeauna m-am întrebat cum se poate împăca disciplina dintr-un club milițienesc cu libertinismul unui mutant de genul acesta, născut într-o perioadă de tranziție spre nicăieri. Pentru că încotro se îndreaptă România de la Revoluție încoace? Nimeni nu știe!
Dinamo fără Borcea poate însemna o deschidere spre o conducere modernă, în măsura în care Săvulescu și Badea vor și pot să facă asta. Mă gândesc că în vestiar nu vor mai fi bani în sacoșe, deși acest fapt nu cred că le va conveni fotbaliștilor. Probabil că nu vor mai fi nici contracte semnate la copiator, poate nici comisioane mai mari decât transferul propriu-zis, nici trofee la butoane (aici oricum era mai greu, pentru că butoanele le-au preluat alții de vreo cinci ani).
Dinamo fără Borcea poate însemna însă și sfârșitul unui club care oricum pare menținut în viață datorită aparatelor… de Stat. Pentru că nu văd cum s-ar explica datoriile la Fisc de peste 20 de milioane de euro, ale vechii și ale noii societăți. Borcea era omul care mai aducea bani, cu sacoșa, cu căruciorul, cu ce putea omul. Cel puțin asta se vorbește în lumea fotbalului, că Borcea era cel care salva clubul când era nevoie de lichidități pentru transferuri, salarii, prime etc.
Dinamo fără Borcea ai zice că e imposibil, deși, după evadarea fostului director executiv la Miami, Dinamo a jucat o finală de Cupă și e pe primul loc în Liga I la jumătatea actualei ediții de campionat. Dinamo și Borcea păreau două entități nedezlipite, ca doi siamezi cu aceeași inimă. Nu sunt convins însă că operația de separare va reuși.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER