Cine a sunat retragerea?

România a ratat cele trei puncte cu Ungaria din cauza marelui pas înapoi făcut în repriza a doua. Întrebarea vine firesc: de ce ai noștri – ca racii, nu ca brazii – au făcut pasul ăsta înapoi, în condițiile în care conduceau cu 1-0 la pauză și aveau în față un adversar modest, limitat tehnic, care nici nu știa prea bine cum se atacă. Păi să o luăm pe rând:

• Antrenorul le-a spus băieților la pauză să fie precauți, să nu se avânte în atac, să se lase dominați și să încerce desprinderea pe contraatac. În aceste condiții, Pițurcă ar fi vinovat total, pentru că a gestionat și a contiunat cu frică un rezultat pozitiv, ce putea fi consolidat printr-un joc ofensiv și prin încercarea de a înscrie pentru 2-0.
• Echipa s-a retras voit, considerând că poate ține de acest rezultat favorabil. În aceste condiții, se simte lipsa liderului din teren, care ar fi trebuit să dea alarma și să-și trezească la viață colegii, băgați în bârlog ca urșii la hibernare. Sânmărtean a lipsit prea mult de la națională ca să fie un lider, Chipciu e mult mai cuminte sub tricolor decât la Steaua, Raț are limitele lui de comunicare și de mobilizare. Așa că: „Înapoi, băieți!” Și la acest punct, se poate vorbi despre eroarea selecționerului, care nu a știut, prin decizii tactice și prin schimbările efectuate, să le transmită și să îi determine pe jucătorii săi să iasă din acea amorțeală păguboasă.
• Ungaria este o echipă de clasă mondială, cu jucători de tip Messi și Van Persie, care te bagă în corzi când e condusă – evident, ipoteză falsă.
• Poate jucam cumva în 10 și n-am observat noi!

Din primele două puncte, reiese clar vinalui Pițurcă. El a pierdut două din cele trei puncte pe care le aveam deja în sac, fiindcă de cele mai multe ori e prea conservator, prea temător să riște (contrar renumelui său de practicant de jocuri de noroc, unde trebuie să îți asumi niște riscuri).

E genul de meci care le dă apă la moară contestatarilor lui Pițurcă. Nu poate mai mult sau îi e frică? Posibil amândouă!