Steaua a demonstrat doar în prima repriză că este o echipă mai valoroasă decât Legia Varșovia. Forța ofensivă remarcabilă dezvoltată de trio-ul Tănase-Stanciu-Adi Popa, tamponul din spate precis și energic realizat de Bourceanu și de Pintilii au înghesuit echipa din Polonia la 15-20 de metri de poarta lui Kuciak.
Fiecare mângâiere de balon a lui Tănase, fiecare ocheadă mereu spre înainte a lui Stanciu, fiecare start luat de Popa pe culoarul din marginea dreaptă au creat teroare în defensiva adversă, în timp ce Piovaccari a fost ca un taur care a împuns permanent, cu capul, cu piciorul, cu corpul său masiv, de luptător de wrestling. Italianul a încercat să zboare spre fiecare minge înaltă și s-a înfipt mereu spre colțul scurt, așa cum știm că trebuie să atace un vârf pur. Mai mult, a țâșnit la milimetru de linia ofsaidului, a știut să se ascundă și să-i adoarmă pe fundașii Legiei, pe care i-a lasat uluiți la faza golului de 1-0: își luase pe nesimțite cinci metri avans când aceștia abia se dumireau și a înscris cu un lob prețios peste Kuciak. În sfârșit, a părut în prima repriză vârful de care Steaua are nevoie. Păcat că s-a stins după pauză.
La reluare însă, am văzut un alt fotbal. Jan Urban l-a citit în 45 de minute pe Reghecampf, a văzut că fundașii Stelei pot fi depășiți în viteză, cu pase pe jos, dintr-o atingere, a dus jocul pe benzi și a reușit să creeze superioritate mai ales pe partea lui Latovlevici, despre care se știe că uită uneori de treburile defensive. Și când Chiricheș nu e pe teren pentru a strânge mult în stânga să-l acopere pe Lato, se vede imediat pe teren.
Legia n-a fost deloc victima sigură pe care o vedeam cu toții înainte de începerea meciului și chiar după prima repriză. A scos un 1-1 ca și în turul precedent, la Molde, scor ce i-a adus calificarea în play-off cu un simplu 0-0 în retur. Dar Steaua are forța ofensivă să înscrie la Varșovia și să obțină calificarea în grupele Ligii. De fapt, e obligată să înscrie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER