Un fan al Stelei care a trăit noaptea minunată de 7 mai 1986 tremură și acum de emoție când rostește numele jucătorilor din marea echipă ce a înfruntat Barcelona pe pământ spaniol în finala Cupei Campionilor.
Inima îi zvâcnește în piept când se gândește la „Leul” Duckadam, cu ținuta lui impunătoare și cu reflexele uimitoare de la cele patru lovituri de departajare apărate în fața neputincioșilor jucători ai Barcei. E mândru de Iovan, căpitanul de la Sevilla, de eleganța lui Belodedici – cel mai bun libero pe care l-a avut România, de Colonelul Bumbescu rupătorul, care nu lăsa să treacă nici mingea, nici jucătorul.
Un fan al Stelei care a trăit acele momente magice îl vede și acum pe muncitorul Bărbulescu sprintând cu brațele ridicate spre cel mai important trofeu al Europei. Are și azi o imagine clară cu „săgeata” Balint, nu a uitat viteza acestuia și prezența de spirit extraordinară în fața porții, îl prețuiește mereu pe constructorul de edificii de lux Lucian Bălan, respectă inteligența și exactitatea doctorului Bölöni, îl admiră pe artistul Majearu, tresare când se gândește la exuberanța, tupeul și răutatea lui Lăcătuș, apreciază oportunismul lui Pițurcă și simțul golului incredibil pe care îl avea acesta, se crucește și acum de tehnicitatea „messianică” a lui Iordănescu, intrat pe teren în uluiala tuturor, apreciază calmul lui Emeric Ienei în vacarmul de la Sevilla și regretă absența liderului Tudorel Stoica.
Sunt amintiri care nu se pot uita niciodată, sunt imaginile celei mai bune echipe europene a ediției 1985-1986. Ca să știi să respecți așa ceva, trebuie să fi fost stelist adevărat sau să fii un român cu bun simț, care apreciază valoarea, munca și performanța. Credeți că pentru fanii Stelei din anii 80 mai contează formatul?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER