Rednic primește ce merită, degeaba se tot văicărește acum. Stilul său de îmbârligător-șef al vestiarului și funcția sa de impresar-antrenor i-au adus dușmănia jucătorilor, în timp ce tonul declarațiilor ironico-belicoase date în funcție de barca în care se află l-au căpătuit și cu disprețul fanilor.
Copos primește ce merită, el nici nu se mai tânguiește. I-a buimăcit pe toți – antrenori, jucători, conducere administrativă, fani – prin decizii aiuritoare și declarații tulburătoare despre angajați, club și propriul viitor. Copos s-a distribuit de fapt într-un dublu rol. În rolul principal, se vede ca un om neînțeles, năpăstuit al soartei, muncitor la Atelierele Grivița. În secundar e patronul cu bani mulți, zâmbitor, populist, dar în realitate asupritor, dictator, fără respect pentru cei de sub el – rolul vieții lui de altfel. Din antagonia asta se naște adevăratul Copos.
Și Rapidul? Rapidul a fost transformat de impresarul-antrenor și de patronul-actor într-o comedie horror.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER