CoMOȚIa Stelei

Șocul necalificării Stelei în grupele Champions League e ca o lovitură puternică pe care o primești în cap tam-nisam și de nu știu unde. Te doare, îți țiuie urechile, auzi clopote, îți răsună în minte doar Moți, Moți, Moți. Un eșec greu și dureros venit în condițiile în care Ludogoreț Razgrad nu ne-a impresionat printr-un joc de mare calitate. O echipă modestă a jucat în compania unei echipe devenite modestă din cauza absențelor lui Tănase și Chipciu, dar și din cauza opacității și a meschinăriei patronului, care a dovedit o totală lipsă de respect pentru fanii roș-albaștrilor, neinvestind mai nimic în transferuri din sumele imense câștigate din bilete.

Corect, Steaua ar fi arătat altfel cu Tănase și Chipciu pe teren și ar fi fost mult mai pericoloasă pe contraatac în momentele din repriza a doua în care formația bulgară punea presiune și căuta golul de prelungiri. Dar Steaua ar fi arătat altfel și cu un vârf clasic, puternic pe banca de rezerve, care să intre în repriza a doua și să îi țină „în priză” pe cei doi fundași centrali ai lui Ludogoreț. În aceste condiții, trupa lui Gâlcă s-a complăcut într-un joc de așteptare, încercând să apere acel firav 1-0 din tur.

Steaua nu a putut, dar nici nu a avut cu ce. Dacă apărarea a funcționat chiar și cu amorțitul Latovlevici ținut titular în ciuda evoluțiilor catastrofale din acest sezon și cu mult contestatul Râpă, mijlocașii centrali au dezamăgit prin lipsa de imaginație, de aport ofensiv. Au lipsit pasele în adâncime, verticale, care să pună în valoare viteza lui Popa și demarcările lui Keșeru, pentru că Breeveld și Prepeliță sunt preocupați mai mult să distrugă decât să construiască, neavând nici calitățile necesare pentru a ajuta atacul cu pase utile. „Aripile” Stanciu și Popa s-au frânt aproape la fiecare încercare ofensivă, copleșite de miză și de propria neputință. Sânmărtean a fost singurul jucător al Stelei care ne-a dat speranțe de calificare prin acțiunile sale pe cont propriu și prin câteva pase luminoase, dar el pare de multe ori un cavaler fără armată care luptă doar pentru a demonstra că putea fi un erou…

Steaua pierde banii din Ligă și meciurile tari din această competiție pentru că șefii clubului nu au gestionat corect o astfel de oportunitate, sperând că se poate obține o calificare și fără mari transferuri, și fără să întorci înapoi spre fani măcar o parte din banii investiți de aceștia. Dacă faci o treabă fără cap, există și riscul ăsta, să ai emoții și să suferi comoții.
E o certitudine: Becali nu va băga bani în transferuri spectaculoase pentru grupele Europa League, de vreme ce nu a băgat pentru o calificare în grupele Ligii. Steaua trebuie să se reinventeze cu mijloacele pe care le are la dispoziție și, posibil, fără alți doi jucători importanți. Cred că pe Gâlcă îl doare capul.