Comuniștii

„Mircea Sandu reales / La al șaselea Conges!” Membrii Adunării Generale a FRF se ridică în picioare și aplaudă frenetic. Se mai scandează „Stima nostră și mândria / Mircea Sandu – România” și „Ura, ura” când apare la prezidiu secretarul general al Federației, Adalbert Kassai, care face semne cu mâna alegătorilor veniți din toată țara. Tablourile cu chipul președintelui Sandu sunt răsfirate prin sală. Ștefan Chițu, foat activist federal ține în mână o pancartă pe care scrie „Trăiască și să înflorească scumpa noastră federație, în frunte cu președintele Mircea Sandu”.
Clipele trec greu. Toată lumea e mahmură după șprițul prelungit din noaptea precedentă, oferit membrilor la restaurantul construit pe ruinele unui fost CAP. S-a lăsat cu purceluși de lapte cu mere-n gură și cu berbecuți la proțap. Toți cei prezenți au fost mulțumiți, și-au umplut burdihanele, ba chair și-au pus și la pachet, pentru consoarte, ca să arate unde au fost ei.

Unii nici nu știu exact de ce au venit aici. Cică i-a chemat nea Bebiță, să le anuleze niște amenzi de la cartonașe și apoi au aflat că trebuie să-l voteze pe Mircea Sandu. „Muncim, votăm / Pe Sandu-l apărăm!” se aude din spate, iar scandarea se propagă în toată sala. Chiar și Costi Iacov, contracandidatul lui Sandu, se trezește și el cântând la unison cu aplaudacii lui Nașu”.

Între timp, ofițerul Paul Zaharia împrăștie prin sală Manifestul lui Mircea Sandu, unde președintele pe viață promite depășiri importante la producția de blaturi.

Toată lumea tremură, așteaptă momentul cel mare, intrarea în sală a lui MS. Vestea se transmite din „ureche” în „ureche”. Rumoarea cuprinde întreaga încăpere. Mircea Sandu s-a retras! Incredibil! Dar momentele de uluială dispar o dată cu noul anunț: candidează Kassai!