Șumudică e un fel de Anja Andersen a Ligii I de fotbal, și nu fac nicio referire la orientarea lui sexuală. Spre deosebire de daneză, care a luat trei Ligi ale Campionilor din postura de antrenoare, Șumi-gol (scuze, egării erau pe el, deci nu era chiar gol) are zero performanțe până acum în toate competițiile. Ca să-ți permiți să faci experimente bulversante pentru echipă, trebuie mai întâi să fi trecut prin meseria asta la nivel înalt, nu pe la Bistrița sau pe la Farul Constanța. Ce i-o fi trecut prin minte când a băgat pe teren trei jucători așa-zis de atac, ieșiți complet din formă, numai el știe. Poate că e un masochist al fotbalului sau poate a vrut să se sinucidă profesional, pentru că nu trebuie să fii Anja Andersen în fotbal ca să-ți dai seama că Pancu, Cesinha și Cassio nu pot face toți trei la un loc cât Herea, printre altele golgheterul echipei. Cesinha e complet pe lângă fenomen de aproape doi ani, Cassio e mai mereu invizibil pe teren, Pancu n-a mai fost titular din etapa a doua, pe când evolua la Vaslui, și nici n-a mai jucat fotbal la nivel înalt de câțiva ani. Privindu-l pe Pancu pe teren, parcă o vedeam pe apărătoarea Valeria Beșe trimisă ca pivot când Oltchim și Anja alergau după egalare în ultimele minute ale jocului cu Itxako. Nu era locul ei acolo, cum nu era nici al lui Pancu în prima echipă a Rapidului. Iar jocul de atac al giuleștenilor a fost exact după calapodul celor trei: bătrânicios, lent, fără imaginație, aproape invizibil. Dacă mai adăugăm încă două „mâini moarte” din echipa Rapidului, Glauber și Roman, nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum de n-a bătut Dinamo jucând practic 11 contra 6? Răspunsul ar fi că echipa lui Andone e încă în căutări, în formare, lipsită de experiență, dar, să recunoaștem, are viitor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER