Dinamo joacă vineri meciul care îi poate salva un sezon cenușiu spre negru, un sezon presărat cu schimbări de antrenori, cu moartea din fașă a proiectului „new Dinamo” și cu venirea la putere a unui acționar considerat salvator.
Nu e nicio glumă: sunt foarte mulți fani dinamoÂviști care ar da o calificare în cupele europene pe o victorie împotriva Stelei! Problema care se pune este dacă Dinamo o poate învinge pe Steaua prin forțe proprii.
Paradoxal, principalul atu al lui Dinamo în acest meci poate fi… Steaua! Mai precis lipsa de concentrare naturală și normală a steliștilor aflați deja de două etape în postura de campioni. Oricât de bun psiholog ar fi Reghecampf și orice discurs mobilizator le-ar ține acesta jucătorilor săi, intervine acea stare de bine, de relaxare, de levitație, în care nu mai îți vine să pui osul ca într-un meci decisiv, nu mai ai aceeași tragere de inimă ca într-o partidă în care trebuie neapărat să câștigi.
Un alt atu al lui Dinamo e Țălnar, care a bătut Steaua și când aceasta avea mare nevoie de puncte, așa că o poate face și acum, când steliștii se gândesc deja la petrecerea cu manele de la Snagov și la o vacanță cât mai exotică.
Dinamo vrea să câștige în fața Stelei după două meciuri jalnice, un egal jenant cu Ceahlăul și o victorie dizgrațioasă la Bistrița, în care singurul remarcat ar putea fi, cu indulgență, Cosmin Matei. În rest, o apărare ce poate fi depășită ușor de viteza lui Chipciu sau a lui Adi Popa, un mijloc în care Curtean apare și dispare ca Iozefini pe scena Circului de Stat și un atac greoi, împiedicat în propria-i neputință.
Ca s-o bată pe Steaua, Dinamo are nevoie de un public incendiar (condiție ce va fi aproape sigur îndeplinită), de o zi ireal de bună a tuturor jucătorilor săi, de o mobilizare generală și de ajutor divin.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER