Dacă Dinamo n-ar fi fost o echipă de locul 8 la finalul turului, nu m-ar fi mirat evoluția foarte bună din repriza a doua a partidei cu Internațional. A fost o transformare extraordinară! Dintr-o formație de mijlocul clasamentului, Dinamo a ajuns să joace ca una care trage la titlu. Legat, în viteză, cu combinații năucitoare pentru adversar. Da, fundașii gazdelor au părut năuciți de furia alb-roșie, declanșată din te miri ce. Dinamo a fost altă echipă după pauză, iar Internațional n-a mai fost nimic! Dacă Dinamo va avea aceeași forță ofensivă în partidele următoare, are de ce să spere la titlu.
Nimeni nu știe însă de ce jucători considerați foarte valoroși, precum Dolha, Torje, Adrian Cristea, Andrei Cristea, Marius Niculae, nu pot forma o echipă care să joace un meci întreg la aceeași intensitate. Sau măcar să mențină un ritm de joc acceptabil câteva partide la rând. În tur n-au reușit!
Dinamo se poate mobiliza doar după ce are cuțitul la os, după ce e condusă sau teoretic descalificată? Dar nici măcar asta nu e o regulă! Au fost momente de magie – victoria din Ghencea, minunea de la Liberec, succesul cu Urziceni întors în ultima secundă tot după un 0-1 la pauză. Dar și meciuri penibile în tur – cu Internațional, Oțelul, Bistrița și Pandurii, toate acasă, în care Dinamo n-a arătat ca echipă niciun minut din 90!
Poate că băieții trebuie ținuți în priză, iar Borcea și-a dat seama de asta și, iată, instituie până la finalul campionatului reguli stricte, legi spartane. Cantonament prelungit, interdicție de a merge în baruri. Probabil că aici e cheia! Fotbalistul român, și cu atât mai mult fotbalistul dinamovist, nu-și poate purta singur de grijă, nu are mentalitatea unui profesionist și nici nu poate da randament la antrenamente sau meciuri după o noapte pierdută prin cluburi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER