Meciul Simonei cu Madison Keys spune multe, mai ales setul doi al acestuia. Americanca era într-un clar avantaj de scor, de manieră de joc, de avânt, conducea cu 7-6 și 2-0, dar la 3-3 avea să se joace meciul.
Keys are 40-0 pe serviciul româncei, trei mingi de 4-3, iar apoi ar fi urmat să servească pentru 5-3 cu racheta sa ca un tun, dar Simona găsește resurse inimaginabile, 15-40, 30-40, apoi 40 egal, salvează trei mingi de break într-un moment crucial, face 4-3 și câștigă setul, ducând meciul în decisiv, unde americanca nu mai rezisă presiunii, efortului imens, regularității româncei și spiritului de luptă al acesteia.
Aici se văd marii jucători, în astfel de momente, cum a fost cel descris mai sus. Când ajungi să faci așa ceva, niciun adversar nu mai e de neînvins, nici chiar o jucătoare de categoria grea, așa cum e Keys sau cum e Serena.
Keys e femininul de la tanc – îmi spune pe facebook prietenul Florin Oprica. Iar Simona a învins femininul Tancului. Serviciile și „croșeele” lui Keys mi-au adus aminte de Serena – probabil femininul de la Crucișător. Dacă Simona a învins Tancul, cred că poate învinge și Crucișătorul.
Simona greșeșete mai puțin, a ajuns la maturitatea sportivă – a avut doar 10 erori neforțate într-un meci de trei seturi lungi, față de cele 48 ale americancei! Dacă ar fi mai agresivă și dacă ar încerca mai des să dea decisive, poate că ar avea șanse mult mai mari și cu Serena. E drept că atunci când riști greșești și mai mult.
Oricum, am văzut la Simona un joc cu multe atuuri, cu servicii precise, chiar dacă nu sunt atât de puternice, cu o viteză de reacție de sprinter la suta de metri și cu o anticipație de șahist. Apoi, lungul de linie cu reverul, care îi funcționează aproape perfect, inspirația chiar și în momente tensionate, dar și o mai mare capacitate de regenerare după perioade dificile.
Urmează Kerber în sferturi, o nouă Iron Woman, dar Simona are acum antidotul pentru oricine. Să vină finala!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER