Jocul României în Irlanda de Nord a fost unul lamentabil, ponosit, ca o cașchetă de general aruncată într-o încăpere prăfuită. Cu un mijloc amorțit, anchilozat, România și-a creat foarte puține ocazii de a marca, simțindu-se lipsa unui jucător de creație, care să creeze superioritate prin dribling și pasă decisivă.
În condițiile în care Sânmărtean a lipsit, fiind accidentat, e absolut inexplicabilă neconvocarea lui Florin Cernat, poate cel mai în formă jucător român al finalului de sezon. Avem din ce în ce mai puțini fotbaliști valoroși care joacă la echipele lor de club, simțim mereu lipsa jucătorului de geniu, dar când îl avem în formă maximă, îl ignorăm. De ce? Probabil că nici „nea Puiu” nu știe.
Cernat nu ar fi alergat degeaba pe teren, precum Prepeliță și Pintilii, ar fi driblat în mod sigur de mai multe ori decât Chipciu, Torje și Maxim la un loc, ar fi tras probabil și la poartă și ar fi alergat la fel de mult ca mai tinerii lui colegi.
În afară de Cernat, încă șase jucători români au prins o formă deosebită la echipele lor de club în finalul sezonului recent încheiat: Lung jr, Sepsi, Bicfalvi, Săpunaru, Bumba și Adi Popa. Dintre aceștia, doar Sepsi a prins primul 11, ceilalți nefiind folosiți deloc! Probabil că nimeni nu a înțeles această decizie absolut bizară a lui nenea Puiu. Păi dacă nu băgăm în echipă cei mai în formă jucători ai momentului, atunci care e de fapt filozofia unei naționale?
Sperăm să ne-o explice domnul Iordănescu la meciul cu Ungaria.
P.S. Edi Iordănescu a fost oripilat de criticile care i s-au adus tatălui său după meciul din Irlanda de Nord. Are dreptate când spune că sistemul de organizare al fotbalului din România ne- adus aici și că nu am produs mai nimic în ultimii zeci de ani la nivel de juniori. Știm cu toții aceste lucruri. Dar asta nu înseamnă că nu putem convoca și așeza în teren cei mai în formă jucători români. Ba dimpotrivă!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER