Daum e de vină pentru că noi ne-am furat fotbalul

Christoph Daum e de vină pentru tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 și ceva de ani în fotbalul românesc.

Daum e de vină pentru banii negri băgați în buzunare de președinții de cluburi și de așa-zișii acționari, bani care i-au transformat pe aceștia în nababi naționali, în loc să ajungă în conturile cluburilor și să fie reinvestiți pentru dezvoltarea fotbalului.

Daum e de vină că atâția ani Dragomir și Mircea Sandu au tolerat circul și înjurăturile la televizor ale viitorilor pușcăriași, în loc să construiască pe o bază sănătoasă și corectă.

Daum e de vină că noi am ignorat ani la rând copiii și juniorii, crezând că fotbaliștii se nasc din neant, direct la 20 de ani, și că aceștia pot fi vânduți imediat pe milioane de euro.

Daum e de vină pentru toată mocirla din fotbalul românesc.

Putea schimba un om un sistem depășit, corupt și perfid? Aici e nevoie de specialiști, de băieți cu idei, de o schimbare radicală, pe care Mister Burleanu și ai lui prieteni din actuala conducere a FRF nu au avut curajul să o facă. Ei au crezut că, dacă aducem pe unul din afară, am rezolvat toate problemele fotbalului, totul se schimbă de la sine, în doi timpi și trei mișcări. Ei bine, nu. Ne-am afundat tot mai mult, pentru că nu avem baza, stăm pe o fundație șubredă.

Calificarea la turneul final al CE de anul trecut a fost o păcăleală. Naționala tot prost juca, erau aceeași fotbaliști, în spate nu se zărea nimic, sistemul din fotbalul românesc se afunda tot mai tare…

Au ajuns jucătorii de la națională să spună că e nevoie de o schimbare și că trebuie să o luăm de jos, să reconstruim! Poate își dau seama și actualii conducători din fotbal.

Calificările oricum le vom mai pierde mulți ani de acum încolo. Mai bine încercăm o reconstrucție, ne lepădăm de trecut și o luăm de la zero.

Cât despre Daum, nu a adus nimic nou în jocul naționalei, nu am văzut niciun zvâc, nicio rază de speranță, nicio idee clară de joc, ba din contră, a făcut greșeli copilărești, și de tactică, și de concepere a primului 11, și de schimbări în timpul meciurilor. Dar, atenție mare, oricine ar veni selecționer, nu poate schimba concepții, mentalități și organizarea noastră lamentabilă.

Când ne vom da seama că trebuie să ne schimbăm noi în gândire și în acțiune, poate că vom avea o mică șansă.