De ce Chivu?

Cititorii ProSport și redactorii ziarului l-au ales pe Cristi Chivu fotbalistul român al anului 2010, un an în care naționala României a obținut o singură victorie în meciurile amicale și oficiale, dar un an în care Chivu a câștigat tot ce se putea câștiga cu echipa sa de club, Inter Milano. Sunt voci, cum e și cea a colegului Radu Banciu, care spun că jucătorul lui Inter și, totodată, căpitanul naționalei nu are niciun merit sau are prea puține, infime, insignifiante, în performanțele excepționale ale lui Inter. Eu nu cred că un club cum e Inter își permite să țină în lot un fotbalist fără valoare, ba să-l mai bage și titular în multe partide din campionat, din Liga Campionilor sau de la CM al cluburilor.
Cristi Chivu e tipul de fotbalist care apare cam o dată la un deceniu în România! E singurul care a rezistat atâția ani la un înalt nivel, și la Ajax, și la Roma, și la Inter. Are un randament foarte bun atât ca fundaș central, cât și ca fundaș stânga, și poate fi folosit și ca mijlocaș la închidere. E muncitor, respectă cu strictețe sarcinile de joc. Pasează precis, centrează aproape perfect, șutează destul de bine la poartă, știe să iasă din defensivă cu mingea la picior. E mai mult decât i se poate cere unui fundaș! Și e genul de fotbalist despre care se spune că „moare pe teren”.

Chivu a trecut prin clipe grele la începutul acestui an. Și-a spart capul în timpul unui meci, a suferit o operație extrem de complicată, dar a revenit cu aceeași ambiție, a trecut peste bariera psihologică după o astfel de accidentare. Fotbalul nostru modest are nevoie de mai mulți oameni excepționali cum e Chivu. Naționala României are nevoie de Chivu aflat la maturitatea fotbalistică. Cu el pe gazon, sperăm la calificarea la Euro 2012.