Fără a minimiza victoria categorică și frumos obținută de câinii lui Stoican pe teren, Rapid a fost aseară egala lui Dinamo. Egală în suferință și egală în speranță. Cei 28 de jucători care au intrat pe teren și antrenorii lor merită respectul nostru, al tuturor, pentru că, în ciuda dificultăților financiare prin care trec cele două cluburi, au reușit să joace un fotbal plăcut și adevărat. Fiecare cu mijloaceșle pe care le are la dispoziție.
Dinamoviștii, plătiți totuși la timp, dar apăsați de această situație umilitoare, de a evolua practic pentru nimic, au demonstrat că se formează din etapă în etapă ca echipă, ca grup, ca fotbaliști adevărați. Rottweiler-ul Rotariu, cu fluctuațiile lui de potențial energetic, se simte mai bine parcă pe teren străin decât acasă, pe „Ștefan cel Mare”, unde trăiește cu teama episoadelor în care i-a supărat pe suporteri. Dobermanul Lazăr, răvășind mereu fioros apărările adverse, e unul dintre cei mai în formă fotbaliști din campionat. Cosmin Matei, isteț și curajos ca un ciobănesc german, rupe ritmul și gândește repede și bine. Trei fotbaliști care mențin speranța la Dinamo pentru un viitor mai bun.
Rapidiștii, bulversați de inconsecvența și neseriozitatea așa-zișilor patroni care se perindă prin Giulești, joacă fotbal de foame, așteptând în fiecare zi o minune care nu mai vine. Falimentul care se apropie (Abrudan, fost jucător al vișiniilor, a făcut deja cerere pentru intrarea clubului în faliment, invocând restanțe financiare) îi bântuie pe jucători. Nu poți să te concentrezi sută la sută la joc atunci când știi că în scurt timp totul se poate duce de râpă, iar echipa ta poate ajunge în Liga a 5-a. Și peste toate, un conflict inutil al fanilor cu antrenorul principal, un erou care a venit să lupte în tranșee cu pieptul dezvelit și fără ajutorul artileriei. Și totuși, Rapidul mai speră!
Dinamo – Rapid sau derby-ul insolvenței, un meci între două echipe triste, dar care nu au uitat bucuria fotbalului. Bravo lor!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER