Îl compătimim degeaba pe Marian Drăgulescu. Toată stima pentru el, pentru munca lui din anii trecuți, pentru medaliile cucerite până acum, dar nu poți merge la Jocurile Olimpice numai cu numele și cu performanțele de acum câțiva ani. Păi atunci să-l băgăm în lot și pe Urzică sau pe Dan Grecu, că și ei au un nume în gimnastică și au obținut mari performanțe, dar nu mai sunt competitivi din cauza vârstei.
Marian Drăgulescu asta nu înțelege: el nu mai poate să execute corect exercițiile care l-au făcut celebru. Nu s-a antrenat din cauza accidentărilor, nu a participat la niciun concurs în 2012, deci cum s-ar ridica la un nivel foarte înalt la Londra? Numai din talent nu se poate, oricât de mare ai fost ca sportiv și oricât de talentat te-ai fi născut.
Marian a primit miercuri seara șansa lui, pentru că merita asta. A fost testat de specialiștii din Federația de Gimnastică, iar aceștia nu aveau niciun interes să-l descalifice pe Drăgulescu dacă el prezenta niște exerciții bune. Nu e nimeni nebun să nu ia în lot un sportiv care ar avea șanse măcar la o medalie de bronz. E vorba și de prestigiul Federației, al antrenorilor și, bineînțeles, al sportivului. La testul de miercuri, la sărituri, Drăgulescu a aterizat în genunchi la prima încercare, chiar la execuția care-i poartă numele, iar la a doua, de o dificultate extrem de scăzută, a făcut ditamai pasul în afara saltelei!
Acompaniat acum de vocala lui iubită, Marian găsește vinovați peste tot: colegi, membri ai FR Gimnastică, dar numai pe el nu se privește un pic în oglindă, unde să se întrebe bărbătește: Mai sunt eu Marian Drăgulescu cel de acum doi-trei ani? Mai pot să fac la nivel de competiție exercițiile de atunci? Dacă va avea curajul să își răspundă sincer, atunci va găsi și explicația pentru care nu se regăsește în lotul pentru Jocurile Olimpice.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER