Am citit programul lui Răzvan Burleanu, singurul contracandidat de până acum al lui Gică Popescu la șefia FRF, și am avut impresia că e vorba de o broșură științifico-fantastică. Dacă oamenii din fotbal ar avea garanția că măcar jumătate dintre obiectivele lui Burleanu vor fi îndeplinite, ar trebui să-l voteze în unanimitate pe acesta, să-l cheme de acum la Federație și să-l roage să se apuce de treabă. Asta bineînțeles dacă toți oamenii de fotbal ar fi mai interesați de progresul fenomenului, și nu exclusiv de propriul buzunar.
Na’ionala între primele 10, cotă din transferuri de la cluburile mari pentru cluburile mici, Centre regionale pentru dezvoltarea fotbalului, Centre regionale de excelență pentru juniori, pensii pentru fotbaliștii cu peste 300 de meciuri în Liga I, etc, etc, etc. Văzând acest program, utopic ce-i drept pentru România, mă întreb doar de ce Mircea Sandu nu a fost în stare până acum măcar să își propună așa ceva și să înceapă câteva proiecte de acest gen. Incompetență sau nepăsare?
Eu cred însă că Burleanu nu are nicio șansă la șefia FRF, cu tot cu programul lui extraterestru, dacă nu este susținut de cineva tare din fotbal. E mult prea greu ca un băiat de 29 de ani să vină acum de nicăieri, mă rog – de la minifotbal, și să se ia de gât cu hienele din fenomen. Sunt de acord că, pentru a stârpi sistemul corupt din fotbalul nostru, sistemul de pile și relații, e nevoie de un om din afară, ca să nu poată fi agățat de „monștrii sacri” și ca să nu aibă legături cu „Mafia”. Dar cum să jungă un astfel de om acolo, când hienele votează hiene?
Un punct slab al lui Burleanu e și acela că nu are o echipă de colaboratori pe care să o prezinte în fața alegătorilor. Dacă ar fi convins doi fotbaliști cu nume, cărora să le promită funcții înalte, poate ar fi avut mai multe șanse. Așa, va fi doar un mic nebun ajuns episodic într-o mare nebunie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER