Ce așteptam de la Steaua cu Maccabi? Să se transforme în două săptămâni de la echipa umilită, căzută în Israel, într-o formație redutabilă, care să câștige ea cu 5-0? Nici chiar așa, dar, la 2-0, îl vedeam deja pe „Iliesta” un mare antrenor, pe Tănase un „decar” adevărat, pe stilul Stelei, pe care o știam noi odată, pe Tatu un atacant pursânge, prezent mereu în joc, periculos pentru poarta adversă la fiecare acțiune de atac a steliștilor.
Sclipirea lui Florin Costea ne-a confirmat talentul imens al acestuia, dar olteanul s-a stins ușor-ușor, iar în minutul 50 înota deja pe teren. Intrarea prostească din minutul 60, de fotbalist fără pic de minte, vine și din frustrare, din neputință. Când vezi că nimic nu-ți mai merge, că îți tremură picioarele când alergi, e greu să te stăpânești. Florin Costea a dat un gol superb, dar asta nu înseamnă că titularizarea lui nu este o greșeală, ținând cont de faptul că nu este la capacitate maximă din punct de vedere fizic.
Steaua a avut pe teren trei mari fotbaliști, pe Brandan, pe Martinovic și pe Tănase. Argentinianul, care a început închizător, dar a ajuns fundaș central după accidentarea din minutul 2 a lui Gardoș, inspiră încredere prin modul în care se poziționează pe teren, prin felul în care lovește mingea, prin execuțiile perfecte din cornere și din lovituri libere.
Sârbul, devenit erou după episoadele Napoli și Ploiești, aduce spiritul de luptă pierdut în ultima vreme de steliști. Nu poți să nu dai totul pe teren când îl ai coechipier pe Martinovic, când îl vezi cum aleargă după fiecare minge, cum pune piciorul la orice contră, cum vine în atac pentru a crea presiune și chiar pentru a înscrie. Iar golurile lui Tănase sunt cu adevărat incredibile! Nici în visele cele mai frumoase fanii Stelei nu se așteptau ca „Dodel” să dea două goluri într-un meci!
Steaua își salvează sezonul cu o victorie eroică, datorată celor trei mari: luptătorul Martinovic, cerebralul Brandan și surprinzătorul Tănase.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER