Trebuia să ajungem odată și aici, bătându-ne cu Luxemburg pentru penultimul loc al grupei. Ne-am amăgit atâția ani, până prin 2000, cu „Generația de Aur”, refuzând să vedem blaturile din campionatul intern, corupția din arbitraj, deciziile aberante ale Comisiilor, lipsa de organizare a cluburilor, banii negri din transferuri, lipsa totală de preocupare pentru copii și juniori. Am ajuns în 2008 în postura obligatorie de a schimba o națională obosită, blazată și am constatat după doi ani că n-avem cu cine! Nu vine nimic din urmă, pentru că Deac, Torje sau Bogdan Stancu sunt mai blazați decât adevărații blazați Chivu, Marica, Florescu sau Tamaș, dar și pentru că s-a lucrat prost atâția ani la juniori. Sau, mai bine zis, nu s-a lucrat deloc. Victoria chinuită de aseară cu Luxemburg nu modifică deloc datele problemei. Avem nevoie la FRF de oameni care să schimbe într-adevăr ceva, să schimbe mentalități și viziuni, nu să se schimbe ei după bătrânii de acolo. Fără a umbri calificarea extraordinară a naționalei Under 17, am văzut și acolo aceeași mentalitate tipic românească: ne-am retras în apărare la 2-0 cu Ungaria și am fost foarte aproape de un mare eșec, pentru că gazdele au ratat un penalty la 2-1 pentru tricolori, în minutul 80!! Am văzut la 2-0 mingi bubuite la întâmplare în loc de pasa în lateral, soluții rudimentare, în loc de rezolvări fotbalistice. Toate astea se învață de mic. Dacă pornești așa, tot așa vei continua și mai sus. Victoria cu 3-1 în fața Luxemburgului nu va schimba nimic! Vom crede în continuare că funcționăm bine, și la Federație, și la națională, și la juniori, în timp ce noi suntem, de fapt, în faliment.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER