Când am auzit asta – „tot Copos e patron la Rapid” – din gura fanilor giuleșteni, m-am îngrozit ca și cum aș fi văzut o fantomă. O fantomă ținând în brațe sigla Rapidului. De fapt, mai există Rapid în mod real sau a rămas doar spiritul întruchipat în cei 3.000 de suporteri care au cântat tot timpul în meciul cu Steaua? Giuleștiul arată ca un cimitir de speranțe îngropate aici de pe vremea lui Copos sau mai bine zis de pe vremea când George Copos mai bântuia pe la club sau pe la ProRapid și se prefăcea că vrea să salveze, făcând nimic, un condamnat la moarte. Și totuși mai există câteva speranțe. Speranțe ca acest Valerii Moraru să nu fie și el un păcălici gen Zamfir sau Cristescu sau vreun MAScalzONE venit să vadă doar dacă se mai poate fura ceva.
Echipa chiar pare formată din niște zombi care aleargă în gol vreo 45 de minute să-și devoreze prada, după care, când acestora li se găsește antidotul, merg în reluare, cu mișcări din ce în ce mai încete, până pică răpuși pe gazon. Steaua nu a vrut să se mânjească aseară cu rămășițele unei echipe aproape inexistente în partea a doua, nu a vrut să ia rolul Germania din semifinala cu Brazilia. Parcă i s-a făcut milă de oamenii ăia din tribune care cântau și înjurau. Stanciu, Prepeliță, Vâlceanu și chiar Keșeru s-au oprit uneori ca hipnotizați în fața spiritului rapidist, ignorând realitatea din teren, reflectată într-o superioritate cruntă a vizitatorilor.
Valerii Moraru trebuie să arate repede că e un om și un investitor serios, să plătească o parte dintre restanțele către jucători, să facă în cel mai scurt timp câteva transferuri care să aducă o respirație proaspătă într-un lot apăsat și necăjit. Dacă o va tărăgăna la fel ca predecesorii săi, Rapid își poate lua adio de pe acum de la Liga I și, Doamne ferește, poate dispărea definitiv din peisaj. La ce-am văzut aseară, e de rău, dragi rapidiști!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER