Victoria Simonei Halep în turneul WTA de la Nurnberg e o combinație de talent, muncă, modestie, curaj, inteligență și ambiție. Toate astea într-o fetiță de un metru șaișopt, în care încap însă o energie debordantă, o mobilitate incredibilă și un calm de om matur. Adăugați o rezistență fizică de atletă, o precizie a loviturilor de top 10 mondial, o adevărată „explozie” în momentele decisive, o lejeritate incredibilă în lovituri și chiar o tehnică excelentă și aveți imaginea unui adevărat fenomen românesc. Un fenomen plecat dintr-o țară care nu acordă nicio atenție sportului în general și, din păcate, nici sportivilor cu un mare potențial.
„Avem o țară frumoasă, păcat că e locuită” poate extrapola în „Avem o țară cu copii extrem de talentați și cu un potențial sportiv imens, păcat că nu-i bagă nimeni în seamă”. Cum e sportul, așa e și societatea, așa sunt și oamenii care ne conduc de atâția ani.
România se mândrește cu doi dintre cei mai importanți coloși din tenisul mondial, Ion Țiriac și Ilie Năstase, dar nu știe să-i atragă într-un proiect de dezvoltare națională a acestui sport. Mai adăugați-le și pe Mariana Simionescu și Virginia Ruzici, lăsate și ele în uitare, și gândiți-vă doar cum ar fi progresat tenisul românesc prin niște academii susținute de statul român, care să-i aibe alături pe cei patru mari numiți mai sus.
Simona a câștigat Roland Garros la junioare în 2008, când avea 17 ani, în finală cu o altă româncă, Elena Bogdan! Copii români apar periodic în fazele finale ale acestor turnee de Grand Slam la juniori. Sunt cinci românce și doi români în prima sută mondială! Ce vreți mai mult? Avem de unde să pornim, dar cine să pornească?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER