La fotbal, avem și noi un președinte, Mircea Sandu, și un „prim-ministru”, Dumitru Dragomir, pe care masele nu-i mai suportă. Sunt înjurați, contestați pe stadioane, ca Boc și Băsescu la Universitate, dar ei nu se vor gândi niciodată să plece de la șefie. În fotbalul românesc nu există opoziție și nici greva reprezentanților Asociațiilor Județene de fotbal sau greva patronilor din Liga I, care să-i forțeze pe cei doi să își dea demisia, sau măcar pe unul (au încercat ceva Lupescu și Prunea cu sindicatul-fantomă al jucătorilor, dar totul s-a fâsâit rapid, iar ambii șefi ai contestatarilor s-au dat cu puterea!). Nu există nici măcar un Raed Arafat, care să declanșeze scânteia!
Fotbalul românesc condus de Sandu și Dragomir e falimentar, dar cei doi sunt de 1000 de ori mai tari și mai țepeni pe picioare decât oamenii politici care s-au perindat în ultimele două decenii pe la conducerea României. S&D au reușit să creeze un sistem atât de puternic, încât sunt foarte puțini cei din interior care au curajul să sufle vreo vorbă, să conteste ceva. Au reușit să rămână la putere aproape 20 de ani, timp în care s-au perindat pe la conducerea țării vreo zece guverne!
Falimentul FRF seamănă cu falimentul țării. Federația a avut valori, vezi Generația de Aur, care au adus bani mulți după calificările la turneele finale, însă cine să-i gestioneze și să-i reinvestească? Era mai ușor să-i împarți pe toți cu Bebiță, cu nea Dan, cu magazinerul și cu femeia de serviciu!
Așa și cu România! Avem o țară foarte frumoasă, cu peisaje feerice, îl avem pe Dracula, avem munte și mare, avem tradiții, dar nu avem turism! Avem pământ roditor, dar nu avem agricultură! Din păcate pentru fotbalul românesc și pentru România, avem și prea mulți hoți.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER