Mulți dintre noi am făcut mișto de Bănel măcar de 10 ori în ultimii trei ani, fie că suntem steliști, dinamoviști sau rapidiști. Autogolul de pe Bernabeu a născut nenumărate poante, bancuri, scenete. Cred că s-au scris și satire! Dacă lufta Bănel pe Ghencea, hohotele noastre de râs erau mai zgomotoase decât orice gag cu Charlie Chaplin. Dacă Bănel dădea o pasă greșită, și a dat multe, nu-l iertam! Dacă Bănel rata un penalty, îl executam!
Bănel a suferit enorm pentru tot ce i s-a întâmplat. A plâns pe teren și în vestiar, n-a dormit nopți, s-a rugat la biserică, s-a antrenat mușcându-și buzele de ciudă. Nu-i mai ieșea nimic!
Bănel avea nevoie de un declic, iar acesta a venit la meciul cu Motherwell, de la București, când Nicoliță a înscris în sfârșit! A fost ca o descătușare. A alergat și s-a tăvălit de bucurie. Nu mai marcase din octombrie 2008, de la un meci cu Gloria Buzău! Aproape un an de chin!
Bănel a arătat aseară că e un mare jucător. Execuția sa de la golul de 3-2 ne obligă să facem o plecăciune, să spunem „Jos pălăria!” și să ne cerem iertare, toți cei carte l-am batjocorit, înjurat, umilit. Bănele, naționala are nevoie de tine!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER