Lăcătuș-antrenorul și-a dezamăgit profund fanii atât din cauza repetatelor alianțe cu Gigi Becali, cât și din cauza rezultatelor. Pe cât de rebel, rău și nonconformist era ca jucător, pe atât de cuminte, leșinat și ascultător l-am perceput ca tehnician. Lăcătuș e acum un antrenor disperat. Nu a câștigat nimic în toată cariera, a eșuat de două ori la Steaua și e pe cale s-o zbârcească pentru a treia oară în Ghencea!
Ce face el acum se numește că se agață ca înecatul de ultimul fir de păr. Răzvrătirea asta prin înfruntarea patronului e un fel de a muri frumos. Faptul că nu îl titularizează pe Gardoș, deși patronul aproape că i-a impus acest lucru, faptul că insistă cu Bilașco, deși același patron a spus clar că băiatul nu e de Steaua, și faptul că l-a uitat iar în afara lotului pe Răduț, un alt „diamant” al lui Becali, sunt dovezi de curaj, ne aduc aminte de pletosul cu numărul 7 care își călca în picioare adversarii și care era în stare să mobilizeze o echipă întreagă înaintea oricărui meci și în fața oricărui combatant.
Lui Lăcătuș nu i-a rămas decât să se arunce cu pieptul dezgolit înainte, în fața tuturor: a patronului, care nici măcar nu se mai bucură când Steaua câștigă, a publicului, care nu mai are încredere în idolul de altădată, a adversarilor, care simt mirosul de „sânge”. Lăcătuș a riscat la Craiova pe mâna lui și a câștigat. Problema lui cea mai mare este că trebuie să câștige toate meciurile pentru a supraviețui. Altfel, e mort, ca antrenor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER