România a arătat bine de tot în amicalul cu Argentina, ca o mașină nouă la Salonul Auto de lux de pe Național Arena, făcându-ne să ne întrebăm de ce nu am jucat atât de curajos și cu antica Grecie a lui Karagounis și Salpingidis.
Am văzut în evoluția tricolorilor agresivitate, tupeu, un pressing enervant pentru Messi și ai lui, o circulație bună a balonului, o liniște aproape nefirească pe teren ținând cont de imensitatea adversarului și nu în ultimul rând plăcerea de a juca, pe care am mai perceput-o în partida cu Ungaria de la București, 3-0. Și să nu-mi spuneți că în toate acestea nu este și meritul lui Pițurcă!
După un asemenea meci, fie el și amical, regretul că nu ne-am calificat la Mondiale se accentuează, pentru că adversarul din baraj nu a reprezentat o forță care nu putea fi depășită.
Dar cu ce rămânem după acest prețios 0-0? Cu certitudinea că avem doi portari extrem de valoroși, Tătărușanu și Pantilimon, cu un fundaș dreapta care ar putea juca la orice echipă mare din Europa, și l-am numit pe Mățel, cu evoluția entuziasmantă a lui Gardoș, chiar dacă a greșit la un moment dat, cu speranța că Maxim va deveni unul dintre liderii naționalei, cu pofta de joc a lui Rusescu. Tătărușanu, Pantilimon, Mățel, Chiricheș, Gardoș, Maxim, Rusescu sunt jucători care ne dau speranțe și ale căror evoluții ne fac să credem în calificări viitoare.
Și să-l lăsăm pe Pițurcă să lucreze, pentru că e un selecționer valoros, care a calificat România la două turnee finale și o poate duce la un al treilea. Trebuie să-i respectăm experiența, norocul și nu în ultimul rând contractul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER