Bourceanu încă nu are brațul antrenat pentru banderola Stelei. O tot muta aseară de pe o mână pe alta, de parcă îl deranja, îl jena, îl strângea. S-a văzut un pic și în jocul lui, deși e același „Pitbull” pe teren, care mănâncă mingea și adversarul, care aleargă și după baloanele pierdute, care pune osul la orice duel. Are Bourceanu calități de căpitan? Păi, ia să vedem: vorbește bine după meciuri, ceea ce înseamnă că știe s-o facă și în vestiar, și pe teren, e extrem de serios, muncește enorm într-un joc, din primul până în ultimul minut, aproape cu aceeași intensitate, e devotat sută la sută echipei la care joacă, e serios la antrenamente și în viața particulară. Singurul lui defect este acela că nu e perceput deocamdată ca un stelist adevărat. Dar asta se câștigă în timp.
Bourceanu nu e încă Rădoi din punct de vedere al liderului, dar nici Rădoi nu avea de la început autoritatea și respectul pe care le-a câștigat pe parcurs, tot prin determinare, ambiție, concentrare maximă, comunicare pe teren și în vestiar.
Steaua cu Bourceanu căpitan va deveni ea însăși mai agresivă în joc, mai lucidă, va arăta în scurt timp ca o echipă care mai și gândește, nu ca una fără lider și fără minte, cum se definea Steaua cu Tănase căpitan. Și mai e un câștig aici: Tănase a fost eliberat de o povară imensă, pentru că banderola atârnă greu, orice ar spune unul sau altul. Rămâne ca această eliberare să se concretizeze și prin evoluții mai bune, pentru că aseară Tănase a lăsat din nou de dorit, îngreunând parcă atacul Stelei, în loc să-l limpezească.
1-1 cu AEK Larnaca nu e un rezultat mare, însă Steaua a arătat aseară, în câteva momente ale jocului, ca o echipă cu identitate, care are un lider în teren. Sau măcar un lider în devenire!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER