Scriu pentru cei tineri, ca să știe și ei: pe lângă Nadia, cea mai bună gimnastă din lume, pe lângă Năstase – cel mai bun tenismen din lume, la vremea lor, bineînțeles, România a avut și cel mai bun handbalist din lume în anii 70, pe Cristian Gațu. Vă vine să credeți sau nu, dragi copii, noi, cei mai bătrâni, am fost contemporani sau măcar l-am prins jucând câțiva ani pe Messi al handbalului, cel mai tehnic jucător din toate timpurile, după părerea mea, de două ori campion mondial cu naționala în 1970 și 1974, câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1977!!! Nu e o exagerare! Gațu a fost Messi, dribla ca el, avea viteza și imaginația lui, dădea goluri și pase incredibile! Era genial!
Dacă nu ați auzit încă, aflați de la mine că Gațu era un Zburător, un magician care ascundea efectiv mingea adversarilor, iar aceștia nu o mai vedeau o secundă-două, nu știau ce se întâmplă, se întrebau din priviri „Ce face ăsta, a băgat-o sub tricou?” și când se dumireau, „coțofana” zburase deja la pivot, pe extremă sau în plasă.
Impresia mea este că Gațu nu a fost apreciat în România la adevărata lui valoare, pentru că așa erau vremurile, iar apoi, după retragerea din 1978, a fost uitat pe undeva prin Italia. Dacă s-ar fi născut în zilele noastre, în Franța, Germania sau în Spania, Cristian Gațu ar fi umplut paginile ziarelor, s-ar fi vorbit la infinit de magia lui, pentru că un jucător ca el nu a mai existat și, probabil, nu va mai exista niciodată.
Mi-aduc aminte că, prin anii 80, copil fiind, l-am văzut la un demonstrativ la Călărași. Pe viu! Se lăsase de ceva timp, dar nu uitase handbalul. Am rămas cu gura căscată, mi-am rupt palmele apalaudând, iar la final i-am cerut un autograf. Mi l-a dat pe un petec de hârtie, pe care, din păcate, l-am pierdut peste ani. Aș da orice să îl mai am acum!
La mulți ani, Messi al handbalului!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER