Petrolul înseamnă de sâmbătă iubire, inimă, suflet, bucurie, sacrificiu, cântec, curaj și emoție. Niciodată o galerie venită din provincie pe un teren neutru n-a reușit să imprime atâta forță și putere de luptă celor 11 de pe teren. Parcă Mureșan, Deac, Cadu și Maah aveau de luptat nu numai cu Alcenat, Hoban, Hamutovski și Mustivar, ci cu fiecare dintre cei 30.000 de „galbeni” din tribune. De fapt, cu toți deodată, pentru că Marele Zid Galben de pe Național Arena a fost sâmbătă de netrecut, ca un câmp magnetic în care vrei să intri, dar ești respins, aruncat cu putere înapoi de unde ai venit. Și degeaba omuleții vișinii o luau din nou de la capăt, încă o încercare, încă un atac! Erau puși la punct sistematic de această forță supranaturală născută din comuniunea superbă suporteri-jucători.
Petrolul a devenit un fenomen fără să fie băgat în seamă prea mult din exterior. Erau și ei acolo, alde Boudjemaa, Hamza și Bokila, făceau de multe ori spectacol, dar nu erau considerați ca făcând parte dintr-o echipă mare. De sâmbătă seara, Petrolul este o echipă mare în România și depinde numai de cei care o conduc ca la anul să devină una dintre favoritele la titlu, în luptă cu Steaua și, probabil, CFR.
Ca să se bată pentru locul I, Petrolul are nevoie de stabilitate la nivelul băncii tehnice (Contra va rămîne, după asigurările finanțatorului Capră), la nivelul lotului (vom vedea câți fotbaliști vor fi vânduți în această vară), de câteva transferuri inspirate și de liniște financiară (aici e vorba de vreo trei milioane de euro care vin de la autoritățile locale!). Având toate acestea, și cu „marea galbenă” în tribune, vom putea vorbi în 2014 depre cea mai frumoasă și cea mai puternică echipă din România.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER