Ultimul sport la care mai contam la nivel european și mondial, gimnastica, era ca și îngropat după Campionatul Mondial din 2011! Nicio medalie, nici măcar de bronz, n-au reușit fetele anul trecut! Semnele erau mai mult decât clare. Ne luam adio, practic, și de la medaliile olimpice, intram și aici undeva în lumea a doua, cum s-a întâmplat de exemplu cu handbalul masculin, unde dominam Mapamondul în anii 60-70, dar și cu alte sporturi, lăsate de izbeliște după Revoluție.
Doi oameni nu au fost de acord cu ideea că și gimnastica moare în România. Au continuat să muncească, să facă planuri, să propună exerciții noi și să creadă în fetele pe care le-au selecționat și le-au pregătit. Cei doi sunt, v-ați dat desigur seama, antrenorii Mariana Bitang și Octavian Bellu.
Patru medalii de aur din cinci posibile și două de argint la Europene după nimic (zero!) la Mondiale reprezintă, într-adevăr, o imensă performanță, chiar dacă aici nu le-am avut ca adversare, normal, pe Statele Unite și China, marile forțe mondiale.
Într-un moment în care fotbalul românesc se joacă mai mult la TAS, în care conducători/patroni de club se jignesc grosolan, golănește, la TV, merită să ne îndreptăm privirea spre acest sport, mai puțin spectaculos ce-i drept, dar care ne reprezintă ca nație de la Nadia încoace. Câteva fete care nu prea știu ce e ciocolata și distracția ne arată că talentul și munca în condiții de disciplină maximă (impusă de Bellu și Bitang) mai pot aduce performanță în România, în condițiile în care preocuparea politicienilor pentru sport și, implicit, pentru sănătatea copiilor, e nulă!
Bellu și Bitang au fost consilieri prezidențiali, dar măcar unul dintre ei ar merita cu prisosință să fie ministru al Sportului (acest post ar trebui să se reînființeze!) și să schimbe într-adevăr ceva în acest domeniu. Eu sunt convins că au capacitatea să o facă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER