Suntem niște petarde în fotbal, am demonstrat-o și aseară. Așa cum am fost și la Euro, și în campania trecută, ne-am calificat după o victorie cu Feroe, hai să fim serioși.
Fotbalul e simplu și frumos când este jucat de alții, e greu și complicat atunci când este jucat de noi. În ultimele cinci meciuri oficiale de acasă, România a marcat trei goluri (câte unul cu Feroe, Finlanda și Muntenegru și niciunul cu Grecia și Polonia)! Noi nu știm să dăm gol, iar golul e esența fotbalului, frumusețea acestui fenomen mondial.
Pentru ce jucăm noi acest fotbal? Ca să frecăm mingea de colo-colo, să aplicăm tactica racului, înapoi și iar înapoi, și să aruncăm din când în când mingi lungi către nicăieri. Mai bine ne lăsăm și ne apucăm serios de oină sau de bambilici, de țurcă, de drichea. Putem fi mai buni aici!
Dar asta am făcut mereu în ultimii ani, vreo 10-15, pentru că jucăm din amintiri, ca bunicii noștri care ne povestesc la nesfârșit despre aventurile lor din tinerețe. Iar în prezent nu aducem nimic, de viitor nu ne-am ocupat deloc. Și vorbesc de ultimii 20 de ani, nu de ultimii doi sau trei.
Așteptam de la acest selecționer, Christoph Daum, să le dea alor noștri niște microcipuri de ultimă generație, care să-i seteze pe fotbalul de pe play-station. Ce să facă și Daum? Cum să-l schimbe pe Grigore? Dacă era bun, îl țineau francezii, nu l-ar fi trimis împachetat și cu fundiță tocmai în Qatar.
Pe ai noștri, și dacă-i antrenezi cu unde de șoc, și dacă le arunci cu petarde la antrenamente, tot n-ai cum să-i transformi în soldați universali. N-ai ce să le faci. Ă‚știa sunt, asta le e valoarea. Asta ne e valoarea.
Din păcate, am avut niște petarde vii și în tribune. Scuzați-mă, dar ăsta nu e fenomen ultras, ci fenomen hooligans. Niște idioți se cred ultrași. Ca și la fotbal, suntem departe de lumea civilizată.
Suntem niște petarde.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER