„Băi, cât noroc au ăștia de la Urziceni!”, am auzit în redacție la autogolul lui Dragutinovic, și referirea era îndreptată, firesc, spre celelalte două autogoluri de care a beneficiat Unirea, la Glasgow. Ce înseamnă de fapt Norocul? Să o bați pe Rangers în deplasare, la scor, să revii de la 0-1 în ultimele minute pe Ghencea, tot cu Rangers, să faci egal cu Stuttgart, să conduci Sevilla.
Nu cumva Norocul ăsta e de fapt Valoare? Eu nu cred că te naști cu Norocul, dar sunt convins că ți-l poți modela cu mâna ta. Gândind pozitiv, muncind pe rupte, tratând serios meseria pe care o faci, respectând spectatorii. Toate aceste caracteristici se regăsesc în concepția lui Dan Petrescu despre joc, antrenament și viață. Concepție transmisă și jucătorilor de la Urziceni, niște refuzați mediocri până să ajungă pe mâna lui Sir Dan.
Dacă voi ați mai văzut o echipă românească făcând presingul pe care-l face Urziceniul, punând presiune pe o echipă cotată undeva mult deasupra muritorilor de rând, pasând atât de precis și evoluând atât de curajos în toate compartimentele, eu îmi retrag cele scrise mai sus!
Urziceniul nu numai că nu ne-a făcut de râs, cum s-a întâmplat cu Steaua anii trecuți, dar ne-a schimbat statutul de veșnic pierzători, ne-a arătat ce înseamnă să joci fotbal adevărat în Liga Campionilor!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER