Am trecut prin atâtea schimbări în cariera mea jurnalistică de 20 de ani (am împlinit vârsta asta chiar la începutul acestei luni!), încât nu mai iau nimc în tragic. Am debutat la sfârșitul anului 1993, la săptămânalul Fotbal plus, într-o echipă superbă, cu Răzvan Toma, Vadim Vâjeu, Eduard Țone, Octavian Belu, Bogdan Tohăneanu. Am prins și mașina de scris, și calandrul cu tipografia pe plumb de care e atât de mândru Buzărin, unde am făcut parte din echipa lui Ioanițoaia, la ziarul lui Mitică Dragomir – Sportul românesc, care m-a angajat pe 8 mai 1995 – prima mea carte de muncă! La Sportul românesc am învățat de toate, să preiau rezultatele la Divizia C, să fac clasamente, să scriu cronici. Am înghițit în sec atunci când șeful de departament de la Fotbal intern mi-a modificat notele din caseta meciului Petrolul – Gloria Bistrița 2-0, un blat sinistru în care dădusem 4 pe linie pentru jucătorii echipei gazdă și 3 pe linie pentru oaspeți. Erau blaturi și atunci în presă, așa că C. G. a făcut să pară că meciul nu a fost chiar aranjat.
Am prins și primul cotidian parțial color – Sport XXI – unde am avut cinstea să lucrez alături de Răzvan Codorean, Virgil Gheorghițoiu și Răzvan Ioan Boanchiș. La Sport XXI, prima cronică – tot un blat! Gloria Bistrița cu Bacăul parcă. Cronica se dădea din biroul lui nea Jean, pentru că existau doar telefoane fixe. Norocul meu a fost că la acel meci s-au îngrămădit toți șefii de departament sport ai ziarelor importante, veniți să-și ia sacul cu mezeluri de la Fabrica lui nea Jean. Am transmis dintr-un alt birou și am putut să relatez fără rețineri circul la care asistasem pe teren.
La ziarul „corifeilor”
După închiderea Sport XXI, am trecut la Gazeta Sporturilor, ziarul „corifeilor” din presa sportivă. I-am prins pe Constantin Firănescu – un om de un bun simț fantastic, pe Laurențiu Dumitrescu – care m-a încurajat și mi-a dat încredere -, pe nea Georgică Rotaru – un adevărat profesionist, pe Adi Dobre, dar și pe nea Gheghe Nicolaescu – cu 9 turnee finale de CM în carieră (!!!), nea Georgică Nertea, nea Aurică Brebeanu – redactor șef pe atunci -, care m-a băgat în ședință alături de Comsiliul director al ziarului pentru a mă da afară din cauza unei știri despre Vlad Soare, guvernatorul BNR pe atunci și unul dintre protectorii ziarului.
Am trecut cu Gazeta la Ringier, unde am dat de un redactor-șef care nu știa când e corner, de ofsaid nici nu mai vorbesc. Am ajuns cu Gazeta la mogulul Voiculescu, unde am văzut cum se lucrează în stil securisto-comunist în capitalism, și apoi la ProSport, când s-au schimbat echipele, în 2003.
Pe net nu mai depindem de nimeni și de nimic!
10 ani și ceva de ProSport au fost precum ceilalți 10. Intenși, cu multe satisfacții profesionale, cu oameni pasionați lângă mine. Am lucrat mai întâi cu Chioțea, care m-a și promovat din redactor în adjunct la fotbal, apoi șef de departament Fotbal intern și apoi redactor-șef adjunct, iar pentru toate astea îi mulțumesc. După preluarea ziarului de Adrian Sârbu și Publimedia, i-am avut alături pe Filoti, Lipovan, Felix Drăghici, Cosmina – niște profesioniști de excepție. Din păcate, am întâlnit și mulți oameni perverși, frustrați, analfabeți, răutăcioși, care s-au eliminat singuri de-a lungul anilor.
Am trecut prin atâtea, încât această transformare din print în online nu mă ia pe nepregătite. Normal că regret închiderea ediției tipărite, am lucrat 10 ani și ceva pentru ea, dar sunt convins că și pe online ne vom face bine treaba, poate chiar mai bine, pentru că nu mai depindem de ore de predare, de tipografie, de difuzori care nu plătesc ziarele, de hârtia scumpă. Vor fi aici în continuare Andru, Marius, Enciu, Ștucan, Costeiu, Piticul, Negraru, Sorina și toți ceilalți colegi, cu care am făcut o adevărată echipă. Vă vom aduce știri, veți citi reportaje, interviuri, statistici, cronici, veți avea rezultate, vom comunica nonstop pe facebook sau pe chat, ne veți vedea la tv. Suntem puternici și veți vedea asta pe www.prosport.ro!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER