Steaua a fost net superioară adversarelor în acest campionat pentru că a beneficiat de un grup de jucători valoroși și de un antrenor care a știut, în ciuda lipsei de experiență, de ce are nevoie pentru a aduce titlul în Ghencea. Dar să vedem care sunt meritele lui Reghecampf în această performanță:
1. Și-a asigurat liniștea la echipă dând senzația că își ascultă patronul, dar urmându-și în mare parte propriul instinct și propria filozofie despre fotbal.
2. Și-a „betonat” jucătorii din punct de vedere fizic prin aducerea unui preparator fizic profesionist, poate cel mai bun care a lucrat până acum în România. După ședințele cu Thomas Neubert, Latovlevici și alți câțiva steliști ar fi făcut probabil față unei curse de 3.000 sau de 5.000 de metri la un concurs profesionist de atletism!
3. A creat o atmosferă de familie în lot, fiind în același timp fratele mai mare, cu care jucătorii au putut vorbi orice și de la care au cerut un sfat, dar și „tăticul” acestora, care îi ceartă și îi pedepsește atunci când greșesc.
4. Nu a avut parti-pris-uri pentru primul unsprezece, a băgat întotdeauna pe teren cei mai în formă jucători și, în plus, le-a dat tuturor o șansă. Că Rocha, Mihai Costea sau Doru Bratu nu au fost în stare să profite de această șansă, este cu totul altă poveste.
5. A crezut de la început în forța echipei sale de a câștiga campionatul, insuflându-le și jucătorilor această stare de optimism, bazată pe valoare, muncă la antrenamente, coeziune, și nu pe vorbe.
Toate acestea au făcut din Reghecampf cel mai bun antrenor din Liga I în acest campionat, un antrenor pe care și-l dorește acum orice patron care vrea să câștige campionatul în România. Din păcate pentru aceștia și din fericire pentru Steaua, se pare că Reghecampf rămâne în Ghencea, ceea ce conferă campioanei en-titre statutul de mare favorită la titlu și în sezonul viitor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER