Revolta lui Răducioiu e revolta unei generații, numită de aur. Băieții aceia, ajunși acum domni cu costum de firmă, au jucat fotbal din inimă, cu sufletul, dar au câștigat și bani, pentru că au avut șansa, imediat după Revoluție, să plece în străinătate. Nu le contestă nimeni valoarea de fotbaliști. Au fost mari și au rămas mari în mintea noastră. Nu îi vom renega niciodată, noi, fanii, din acest punct de vedere.
Problema lor, așa o percep eu, este aceea că nu au ajuns să conducă fotbalul românesc. Iar ei se cred îndreptățiți să o facă, datorită numelui pe care l-au dobândit prin muncă și seriozitate. Întrebarea e de ce nu se află încă în fruntea fotbalului de la noi? Nu e cumva și vina lor? Sunt mulți domni deștepți printre ei, dar sunt puțini care și-au asumat responsbilitatea conducerii unei Federații. A avut o tentativă Lupescu, dar s-a lovit de Lanțul Mircea Sandu, cu care a încercat să facă o coaliție contra naturii, eșuată la un momen dat. S-a aflat destul de aproape Gică Popescu, dar el a fost înfrânt în 2010, iar anul acesta s-a autoeliminat din cauza problemelor cu Justiția.
Generația de Aur a format o echipă imensă pe teren, dar nu a a vut puterea să facă una la fel și în birouri. Greșeala cea mare a fost aceea că toți s-au bazat pe presupusa victorie a lui Popescu, neavând soluție de „back up”. Au rămas practic uluiți, cu ochii în soare, când s-a dat sentința în Dosarul Transferurilor.
Și uite-așa a ajuns Răzvan Burleanu, susținut probabil și politic, să conducă o Federație care ar fi trebuit să fie, logic, dar nu neapărat, a Generației de Aur.
Bineînțeles, ce face acum Burleanu, îndepărtând toți foștii mari fotbaliști și înconjurându-se de mari anonimi, e un pic deranjant. Mai deranjant e faptul că actualul președinte al FRF a intrat în conflicte jenante cu Hagi, Prodan, Iovan și acum Răducioiu. N-a înțeles că tratând cu superioritate astfel de personalități are doar de pierdut. Bineînțeles, a câștigat alegerile, a dărâmat un sistem, se crede infailibil și invincibil, însă comite o mare eroare. Războiul cu foști componențe ai Generației de Aur îi poate aduce doar deservicii. Poate că e războiul lor, al lui Hagi, al lui Răducioiu, al lui Prodan, dar sunt sigur că Burleanu ar obține mult ca imagine și ca prestanță dacă ar încerca să discute și să-și atragă de partea lui astfel de oameni, în loc să-i îndepărteze sau chiar să îi jignească, așa cum s-a întâmplat cu Hagi și Prodan.
Mai e oare loc de reconciliere? Merită măcar încercat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER