La 6-7, 6-3, 2-0 și 30-15 pe serviciul Kvitovei, i-am surprins privirea Simonei: tăioasă, extrem de hotărâtă, dominatoare, victorioasă. Dacă cehoaica s-ar fi uitat atunci în ochii Simonei, ar fi simțit lovitura de bici și ar fi trebuit să lase racheta, să se așeze pe scaun și să se recunoască învinsă. Kvitova n-a făcut asta, dar am văzut-o pe măsură ce trecea timpul resemnată, hăituită, căzută, umilită, demoralizată, desfigurată, obosită, hipnotizată, neînțelegând ce se întâmplă, ce joacă fata aia de dincolo de fileu, cum poate întoarce înapoi aproape orice minge, cum poate servi atâția ași (8), cum găsește mai mereu tușa sau colțul terenului.
De la 6-7, 1-3, Simona a luat 11 ghemuri (dintre care șapte la rând), iar adversara ei numai două! Simona a dominat-o pe Kvitova din punct de vedere psihic, pentru că a greșit puțin, a returnat mingi aproape imposibile, a lovit cu precizie de calculator, a mai avut și norocde câteva ori cu banda fileului, a servit mai bine decât în alte meciuri. Progresul Simonei e evident, de la meci la meci, de la turneu la turneu. Ne surprinde de fiecare dată prin forța pe care trupul ei mignon o degajă pe teren, prin puterea fantastică de revenire în joc după ce e condusă cu 1-0 la seturi. Asta înseamnă concentrare, mobilizare, valoare, talent, voință, depășirea propriilor limite.
Simona Halep ne-a readus bucuria de a privi tenis, după ce am mai avut privilegiul ăsta pe vremea lui Ilie Năstase. Poate că această comparație e deplasată, vor spune mulți că Halep nu va ajunge niciodată la nivelul lui Năstase, un adevărat artist al acestui sport. E posibil. Dar ceea ce aduce acum Simona într-o țară în care sportul e ca și mort, este mai mult decât arta lui Năstase sau decât carisma acestuia. E bucurie, viață, suflet, mândrie, respect pentru sport și pentru competiție. Respect, Simona Halep!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER