Să ne bucurăm de tenis!

Ce vreți mai frumos decât acest „Mă bucur de tenis” al Simonei Halep spus cu acea nonșalanță a unuicopil căruia îi place să se joace non-stop? Da, Simona se joacă pe teren, așa cum o făceam noi în copilărie la „ascunsa” sau la „leapșa”. Ea ascunde mingea de adversare, o „îngroapă” pe tușele terenului, iar Radwanska sau Jankovic ar putea jura pe roșu că nu o mai găsesc acolo, oricât ar căuta-o.
Simona se distrează pe teren, râde, glumește cu cea din fața ei, o amețește după ce a învârtit-o prin colțurile dreptunghiului ca într-un dans drăcesc. Simona dansează cu pașii aceia apăsați și mărunți, ca într-o sârbă în care nu oricine poate rezista.
Loviturile Simonei sunt ca un concert simfonic pe care ea îl dirijează și îl interpretează la mai multe instrumente. Începe ca un sunet de vioară, ușor și mângâietor, dar direct spre spectatoarea din partea cealaltă a scenei. Urmează flautul, cu sunetul lui divin, dar care o adoarme pe oponentă. Lovitura de dreapta e ca o intrare în scenă a contrabasului, maiestuoasă și zgomotoasă, iar decisiva, reverul cu ambele mâini în lung de linie, sună ca o tobă lovită tare, ca să scoată în evidență importanța finalului.
Simona joacă șah cu adversarele sale, gândește, anticipează mutările fetei de dincolo de fileu, scoate mingi imposibile, așteaptă, dar imediat e agresivă, atacă, își schimbă strategia pe loc, în funcție de desfășurarea punctului și, de cele mai multe ori, alege tactica potrivită. Am văzut de nenumărate ori acel „șah-mat”, cu prima lovitură care avertizează și cu a doua, decisivă, care o obligă pe adversară să se recunoască învinsă.
Simona are la 22 de ani un psihic ca al Serenei Williams la 32 de ani. Știe să-și stăpânească nervii, să revină din situațiile cele mai dificile, să închidă un punct când nici nu te mai așteptai că o poate face, să învingă orice adversar. Indiferent de rezultatul meciului cu Radwanska, din semifinalele turneului de la Indian Wells, Simona Halep a ajuns pe un loc 5 mondial la care nici noi nu visam și în care nici ea nu credea, dar cel mai important este că ne bucurăm împreună de tenis.