Tânțarul Țălnar și-a luat geaca aia lungă de fâș, care seamănă cu o manta, și a pornit bâzâind-bombănind spre vestiar. Iar i-au dat ăștia echipa pe mână, iarăși Dinamo se află într-o situație grea, iarăși îl vor „strivi” dacă vine Andone sau Rednic sau Bonetti sau orice alt tip fără geacă lungă.
Țânțarul i-a dus pe câini la munte, așa cum știe el dinainte de Revoluție. I-a alergat de i-a rupt, l-a făcut pe Boubacar să se ascundă după brazi, iar pe ceilalți să își plângă zilele.
Apoi, a început să spună bancuri când jucătorii îl întrebau de salarii și de restanțele financiare. Le-a spus o dată, le-a spus de două ori, le-a spus de nouă ori, de nouăzeci și nouă de ori și probabil că le va mai spune.
Țânțarul nu e tipul de antrenor care să alerge cu dosarele adversarilor sub braț, dar știe să-i mobilizeze pe jucători, știe să-i așeze în teren, știe să facă o schimbare atunci când trebuie, să țipe când simte că băieții o lasă mai moale. Poate că e un antrenor de modă veche, dar a arătat în aceste prime trei etape din 2013 că știe meserie, câștigând împreună cu ai lui nouă puncte din nouă posibile. Dacă s-ar mai fi jucat pe prime, acționarii lui Dinamo ar fi avut serios de suferit.
Țânțarul a reușit aproape de unul singur să resusciteze o echipă care părea blazată, pierdută, amețită și a făcut-o să joace fotbal de plăcere, pentru că el însuși își face treaba cu pasiune și din dragoste pentru fotbal.
Țânțarul a mai reușit ceva. Să aducă aproape 7.000 de oameni la un meci disputat lunea, la ora 21:30, în compania unei echipe modeste, în comparație cu turul campionatului, când abia se adunau vreo 3.000 de oameni pe „Ștefan cel Mare”!
Țânțarul își ia mantaua pe el și merge în vestiar. Spune un banc, îi aleargă apoi pe Alexe, Nica și ceilalți dinamoviști la antrenamente, se agită la puls 300 la meciuri, câștigă puncte pentru Dinamo. Știe că la vară va fi din nou disponibilizat și trimis la echipa a doua. Deși nu merită deloc asta!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER